Loading...
Blog
  • Main page
02
07
2014

Cerentelul(Geum urbanum)

By IT LSE 0

Descriere : Specie ierboasa perena, erecta, inalta de 25-100 cm ; partea subterana : rizom cilindric, oblic, gros pana la 1,5 cm si lung pana la 6 cm, cu radacini adventive stufoase ; tulpina aeriana : subtire, mai adesea simpla, cu peri aspri ; frunze : cele bazale dispuse in rozeta, lung petiolate, cu 3-5 lobi penati, cel termi­nal fiind mult mai mare ; cele tulpi­nale scurt petiolate, cu 3 lobi si stipele asemanatoare foliolelor ; toate sunt dublu serate pe margine ; floa­rea : in inflorescente terminale, cu putine flori erecte, cu doua randuri de sepale, petale galbene, lungi de 3-7 mm, stamine si stile nume­roase ; fructe : polinucula caracteristice – fiecare nucula terminandu-se cu stilul persistent, incovoiat la capat.

Materia  prima : Rhizoma Gei formata din rizomi cu rada­cini sub forma de bucati conice, tuberiforme, de 3-6 cm lungime si 1-1,5 cm grosime, de culoare brun inchis. Suprafata rizomilor striata, prevazuta cu numeroase radacini neegale de 1-5 cm lungime si 1-2 mm grosime, mai deschise la culoare decat rizomul, purtand cicatrice care reprezinta urmele tulpinilor aeriene sau ale radacinilor desprinse. La un capat al rizomului se observa urmele petiolurilor frunzelor bazale, fin pubescente si cu scuame brune, coriace. Fractura este fibroasa. Mi­rosul usor aromatic reaminteste pe cel de eugenol, iar gustul este amar, astringent. Uneori, in scopuri terapeutice, se utilizeaza si partile inflorite ale plantei (Sumitates Gei urbani).

Ecologie si raspandire : Planta in general de umbra, solicita multa umiditate, soluri usoare, afanate, raspandita din zona de campie pana in etajul padurilor de fag – in paduri umede (deseori in palcuri mari, in special in padurile de stejar), marginea apelor si drumurilor, tufarisuri.

Raspandita in toate judetele tarii, mai ales in Transilvania (Caras-Severin, Covasna), Muntenia (Arges, Dambovita, Ilfov, Prahova), Ol­tenia (Olt, Valcea), Dobrogea (Tulcea), Moldova (Bacau, Neamt, Suceava, Vrancea).

Recoltare : Continutul maxim de substante active il are primavara timpuriu pana in aprilie inclusiv, precum si spre sfarsitul perioadei de vegetatie – sfarsitul lui septembrie pana in noiembrie. Pe soluri de padure afanate si umede planta se poate trage din sol cu mana, iar pe soluri grele cu cutitul sau cazmaua. Se reteaza apoi de la nivelul co­letului.

Pregatirea produsului in vederea prelucrarii : Rizomii cu radacinile se spala repede intr-un curent de apa, apoi se pun la uscat in strat subtire la soare sau pe timp nefavorabil in camere incalzite. Artificial, se usuca la 35°. Randamentul de uscare 2,5-3/1. 

Conditiile tehnice de receptie prevad max. 1% impuritati (resturi de tulpini), corpuri straine organice – max. 0,5% Si minerale – max. 2%, umiditate – max. 13%.

Compozitia chimica : Contine tanin (10-18%), ulei volatil, o heterozida – geina sau geozidul si o enzima – geaza, care dedubleaza geina in vicianoza si eugenol. Transformarea are loc in radacina in timpul uscarii. Rizomii si radacinile mai contin : substante amare, gumirezine, amidon, zaharoza, rafinoza etc.

Actiune farmacodinamica utilizari terapeutice : Datorita conti­nutului ridicat in tanin, scade secretiile mucoaselor, permeabilitatea ca­pilarelor si a membranelor celulare si prin aceasta are actiune antidiareica. Actiunea hemostatica locala se explica tot prin precipitarea proteinelor din sange. Datorita eugenolului, rizomul are proprietati anti­septice si calmante.

In fitoterapie se utilizeaza sub forma de pulbere, infuzie, decoct, tinctura, extract fluid, in dispepsii gastrice, enterite de natura infectioasa sau ca hemostatic in hemoragii de natura diferita, in gingivite si calmant in dureri hemoroidale si menstruale si antiseptic pentru plagi infectate. Intra in compozitia ceaiului antidiareic, ceaiului pentru gar­gara si in compozitia siropului iodotanic.

Respectand dozele terapeutice nu survin accidente. Taninurile din aceasta specie sunt mai bine suportate de organism decat alte taninuri. In cantitati supradozate, rizomul de Geum urbanum poate da nastere la tulburari manifestate prin greata si varsaturi.

Observatii : Uneori se poate recolta si partea aeriana a plantei in perioada infloririi (Herba Gei urbani), care nu trebuie sa contina parti de tulpini lignificate, frunze decolorate sau brunificate.

Confuzii : In flora R.S.R. mai sunt si alte specii de Geum care au unele asemanari cu specia medicinala, dintre care mai raspandite sunt :

– Geum rivale L. – creste in zone mai inalte (etajul montan si alpin) si are petale de un rosu murdar ;

– G. montanum L. – de asemenea din zone mai inalte (pasuni alpine), are de obicei o singura floare si stile drepte. Datorita continu­tului ridicat in tanin (17-25%) si aceasta specie poate fi utilizata in locul speciei Geum urbanum care are numai 10-18% tanin. G. mon­tanum contine 0,20-0,35% ulei volatil, iar G. urbanum 0,52-0.65%.

Tags for this post

author: IT LSE