Loading...
Blog
  • Main page
30
06
2014

Degetelul Rosu(Digitalis purpurea)

By IT LSE 0

Descriere : Specie bienala, exclusiv de cultura, in primul an numai cu o rozeta de frunze, in al doilea an cu tulpina erecta, neramificata, inalta de 30-120 cm; intreaga planta este paroasa; radacina: pivotanta, lunga de 20-30 cm, groasa de cca. 1 cm, cu ramificatii subtiri si foarte dese, care acopera in intregime radacina principala; tulpina: formata numai in anul II, groasa pana la 3 cm, este cenusie din cauza perilor numerosi, moi, alipiti; frunzele: in anul I dispuse in rozeta; in anul II frunzele tulpinale apar altern, dimensiunile lor scazand treptat catre varf; toate frunzele au marginea cu dinti rotunjiti, fata superioara zbarcita cu peri scurti si rari, iar cea inferioara cu peri desi, cenusii si nervatiune penata, foarte evidenta; flori: grupate in raceme cu flori numeroase, dispuse intr-o singura directie; florile au cate un pedicel lung de 1 – 1,5 cm si cate o mica bractee ovala la baza; corola zigomorfa in forma de degetar, lunga de 3,5-5 cm, avand un labiu superior rotunjit (din 2 petale) si unul inferior din unirea a 3 petale, dintre care cea mijlocie se prelungeste ca o limba; culoarea este rosie purpurie la exterior, roza la interior, cu peri si cu pete punctiforme brune, inconjurate de cate un cerculet alb; dureaza doar 5-6 zile; fructe: capsule ovoide biloculare, lungi de cca. 1 cm, protejate de caliciul persistent; in interior numeroase seminte mici, lungi de cca. 2 mm, prismatice, caramizii sau brune.

Materia prima : Folium Digitalis purpureae  sunt frunzele inferioare ale plantei, alungit lanceolate, atenuate la baza in petiol, uneori aproape spatulate, lungi de 10-20 (30) cm, late de 3-6 (8) cm, ascutite, fin serate, glandulos pubescente pe ambele fete, indeosebi de-a lungul nervurilor. Frunzele mijlocii sunt ovale sau eliptice lanceolate, iar cele superioare sunt descrescente si semi amplexicaule. Fata inferioara a limbului este prevazuta cu nervuri proeminente, albicioase – datorita perilor – dispuse in forma de retea, caracteristica rezultata din ramificarea si anastomozarea nervurilor secundare si tertiare. Culoarea frunzelor uscate este verde inchis pe partea superioara si verde cenusie pe cea inferioara. Mirosul este slab, particular, iar gustul amar. Materia prima figureaza in F.R.IX.

Ecologie si zonare in cultura : Specie pretentioasa fata de temperatura, in conditii de rasadnita rasarind cel mai bine la 22-26° (in numai 6 zile), iar la semanatul direct in camp, fie toamna tarziu in pragul iernii, fie primavara devreme, rasarirea incepe la 4-5° (in 7-10 zile), dar in masa numai la cca. 10°. Cresterea plantelor este foarte lenta timp de o luna, o luna si jumatate, datorita temperaturilor scazute, accelerandu-se odata cu cresterea temperaturii. Aceasta crestere inceata mareste pericolul de imburuienare in stadii timpurii. Peste iarna, plantele sunt afectate de temperaturile scazute, mai ales daca terenul nu este acoperit cu zapada (la temperaturi medii lunare sub -4° cu minime de -20…-25° nu rezista decat protejate de zapada, iar la -30° degera chiar sub strat protector). Planta este sensibilizata de perioade cu temperatura mai ridicata, urmate de geruri. In cursul verii da cele mai bune rezultate la temperaturi moderate, asa cum sunt in zona de deal.

Fata de umiditate are pretentii deosebite, in special in perioada rasaririi, cauza pentru care semanatul de toamna este de preferat celui de primavara, pentru ca semintele sa beneficieze de umiditatea acumulata in sol pe timpul iernii. Vegeteaza cel mai bine in zona cu precipitatii abundente (600-650 mm anual) si umiditate atmosferica de 70%. Degetelul rosu este o planta de lumina directa, aceasta influentand favorabil atat cresterea cat si continutul in principii active.

Fata de sol are o plasticitate deosebit de mare, mergand de la nisipuri pana la soluri turboase. Cele mai potrivite sunt insa solurile cu structura, care se incalzesc mai usor, pentru a accelera dezvoltarea in primele faze. Pe soluri argiloase, grele, reci, compacte, plantele stagneaza in vegetatie, iar pe soluri cu apa stagnata plantele pot degera peste iarna sau pot fi atacate de putregaiuri.

Dat fiind cerintele ecologice, planta este zonata in nordul Moldovei (judetele, Botosani, Suceava), Transilvania (judetele Brasov, Hunedoara), Subcarpatii Meridionali (judetele Dambovita, Arges, Valcea).

Tehnologia de cultura : Pregatirea terenului pentru cultura Degetelului rosu se face gradinareste. Solul trebuie sa aiba in perioada aratului un continut mijlociu de apa, deoarece numai in acest moment brazda se rastoarna dupa plug in bulgari mici.

In cursul verii, dupa recoltarea plantei premergatoare, care in acest caz de preferat este o prasitoare ce lasa terenul liber cat mai devreme si cat mai curat de buruieni, stratul arabil este de obicei afanat si cu umezeala suficienta pentru a se executa o aratura buna. In aceste conditii se face aratura adanca la 27-30 cm, urmata de o grapare puternica. Dozele de ingrasaminte sunt similare cu cele pentru degetelul lanos.

Pana la insamantarea direct in camp, solul se intretine curat de buruieni si se executa lucrari cu cultivatorul sau grapa pentru ai conserva umiditatea. Inainte de insamantare, terenul se tavalugeste bine. Insamantarea se face in pragul iernii, in asa fel ca rasarirea plantei sa aiba loc primavara devreme. Numai in felul acesta se asigura reusita culturii si o productie abundenta. Se poate insamanta si primavara foarte devreme. Semanatul se face cu masina de semanat SU-29 sau SUP-21 la care se ataseaza cutii pentru seminte mici, iar la brazdare limitatoare de adancime, la intervale de 50 cm intre randuri.

Pentru marcarea randurilor se folosesc plante indicatoare ca: salata, rapita de toamna sau alte plante cu seminte mici, care se pot semana toamna si au germinatia rapida. Adancimea de semanat este de 0,5 cm. Pentru a obtine o insamantare uniforma, samanta se amesteca in prealabil cu material inert in proportie de o parte samanta la 5-6 parti material inert, adaugandu-se totodata si samanta plantei indicatoare (100 g la hectar).

Cantitatea de samanta de Degetel rosu necesara insamantarii unui hectar este de 1,5-2 kg, cu o germinatie de 75%, o puritate de 97% si o umiditate maxima de 12%. Greutatea medie a 1000 seminte este de cca. 0,0604 g, iar la un gram intra aproximativ 16 577 seminte. Mentionam ca este absolut necesar ca insamantarea sa se faca in pamant bine pregatit si cu umiditate normala. Dupa semanat se executa o tavalugire usoara.

Imediat dupa aparitia plantelor indicatoare, cand se pot distinge randurile, se executa un plivit manual, indiferent daca rasarirea degetelului intarzie. Adesea este necesar si al doilea plivit. Odata cu plivitul se fac si prasilele. Pentru afanarea solului, distrugerea buruienilor si a crustei, sunt insa necesare mai multe prasile, care se pot face cu prasitoarea mecanica.

La primele doua prasile mecanice se pun la cutitele prasitoarei aparatori laterali aranjati astfel incat sa fie indepartati de randuri la 10 cm. La urmatoarele prasile facute mai adanc (6-8 cm) se pun prasitoarelor cutite in forma de laba de gasca. Daca cultura este prea deasa, se face rarirea plantelor pe randuri lasandu-se buchete de 5-10 cm, distantate intre ele la 15-20 cm.

Pentru culturile producatoare de material de inmultire, in al doilea an ingrijirile se reduc la obisnuitele prasile pentru distrugerea buruienilor si afanare a solului.

La Degetelul rosu se recolteaza frunzele ajunse la deplina lor dezvoltare. Recoltarea frunzelor se face succesiv: mai intai se strang frunzele exterioare ale rozetei, fara petiol, cele din mijloc lasandu-se sa se dezvolte in continuare. Recoltarea frunzelor trebuie facuta numai pe timp uscat si insorit, in special in orele de pranz.

In anul II de cultura, de pe parcelele rezervate pentru obtinerea semintelor nu se mai recolteaza frunze. Cand se deschid primele flori, se ciupesc varfurile tulpinilor. Inflorirea si coacerea fructelor (capsulelor) se produc incepand succesiv de la baza inflorescentei.

Pentru a se evita risipirea semintelor, tulpinile se taie cand o treime din capsule sunt coapte, adica atunci cand sunt de culoare caramizie. Tulpinile recoltate se leaga in snopi mici, grosi de 15-20 cm, care se asaza in piramide de cate 5-6 snopi si se depoziteaza intr-un loc curat unde capsulele isi termina coacerea. Treieratul se face cu mana, pe prelate. Semintele obtinute se dau prin ciur si prin vanturatoare si se pastreaza in incaperi uscate si aerisite.

Bolile, daunatorii si mijloace de combatere : Plantele tinere de Degetel rosu pot fi atacate de antracnoza (Colletotrichum fuscum Lambert). Aceasta boala se recunoaste dupa petele mici de culoare bruna deschis care apar pe frunze. Petele sunt circulare, cu diametrul de 0,5-0,7 mm si sunt inconjurate de un al doilea cerc de culoare bruna rosiatica sau purpurie. In urma atacului, frunzele se usuca. Boala se combate prin stropiri cu zeama bordeleza 0,5%, iar frunzele atacate se aduna si se ard.

O alta boala este putregaiul radacinilor si al coletului (Sclerotinia solerotiorum). Aceasta se dezvolta atunci cand se exagereaza cu udatul sau cand plantatia este facuta pe terenurile pe care apa stagneaza un anumit timp. O planta atacata de putregai se ingalbeneste si se usuca. Daca scoatem planta afara, se observa in jurul coletului sau al radacinii o pasla albicioasa. Se combate preventiv prin evitarea terenurilor grele si nepermeabile. Curativ se combate prin masuri agrotehnice.

Unele ciuperci produc patarea frunzelor imbatranite (Ascochyta digitalis si Septoria digitalis). Se combat recoltand frunzele la maturitatea tehnica. Sunt si unele viroze care ataca degetelul rosu. Acestea se recunosc dupa petele galbene deschis mozaicat care apar pe frunze si uneori le rasucesc.

Dintre daunatori semnalam coropisnitele, larvele carabusului de mai, viermele sarma etc. Combaterea lor este cea cunoscuta si descrisa la celelalte plante.

Pregatirea produsului in vederea prelucrarii : Uscarea frunzelor se face pe cale naturala, intinzandu-le in poduri si incaperi amenajate in acest scop. Stratul trebuie sa fie subtire. Un produs cu aspect frumos se obtine intinzand produsul frunza cu frunza pe rame sau pe o podea acoperita cu hartie. Pe o rama de uscat de 1 /0,70 m se pot pune 2-3 kg frunze in stare proaspata. Uscarea la temperatura normala dureaza 5-6 zile. Prelungirea acestei operatii din cauza unui timp ploios sau a unei temperaturi scazute are ca rezultat o pierdere considerabila a principiilor active din frunze. In acest caz sunt recomandate uscatoriile cu aer incalzit la maximum 40°C. Frunzele sunt uscate atunci cand nervura principala se rupe cu zgomot.

Conditiile tehnice de receptie prevad ca produsul sa fie format din frunze de cel putin 6 cm latime, admitandu-se ca impuritati max. 5% frunze brunificate, max. 5% resturi de tulpini si petiol si max. 0,5% frunze sub dimensiunile reduse, corpuri straine organice – max. 0,5% si minerale – max. 0,25%, umiditate – max. 8%.

Compozitie chimica : Frunzele contin heterozide cardiotonice (0,40- 0,80%) a caror genina (aglicon) este de natura cardenolidica si heterozide necardiotonice a caror genina contine un nucleu sterolic cu 21 sau 27 atomi de carbon (glicozide de natura saponinica). La randul lor, heterozidele cardiotonice se impart dupa structura chimica a geninei in 3 grupe sau serii: A, B si E.

Grupa A – avand ca genina digitoxigenina, din care fac parte:
– purpureaglicozidul A (desacetillanatozid A) este un heterozid care se gaseste in special in planta proaspata si care prin hidroliza enzimatica da o molecula de digitoxina si una de glucoza;
– digitoxina (digitalina Nativelle), primul heterozid extras in stare pura din frunzele de Digitalis purpurea. Prin hidroliza da o molecula de digitoxigenina si 3 molecule de digitoxoza;
– heterozide care contin numai 2 sau 1 molecule de digitoxoza legate de digitoxigenina, cu sau fara molecula de glucoza;
– heterozide care au un alt zahar in loc de digitoxoza (digitaloza, furoza etc), avand sau nu si o molecula de glucoza, de exemplu: odorobiozidul G. Acesta, prin hidroliza, da odozid H si o molecula de glucoza. Odorozidul H, la randul sau, da prin hidroliza digitoxigenina si o molecula de digitaloza.

Grupa B – Toate heterozidele din grupa A au un corespondent in seria B, care se deosebeste prin aceea ca digitoxigenina este inlocuita cu gitoxigenina, genina ce are o grupa -OH in plus (in pozitia 16). Astfel, purpureaglicozidului A ii corespunde purpureaglicozidul B, digitoxinei gitoxina, odorobiozidului G digitalinum verum, odorozidului H strospezidul etc.

Grupa E -: Toate heterozidele din grupa B au un corespondent in grupa. E, care se formeaza prin inlocuirea gitoxigeninei cu gitaloxigenina, genina ce are gruparea -OH din pozitia 16 formilata (-O-CHO). Astfel, purpureaglicozidului B ii corespunde glucogitaloxina, gitoxinei gitaloxina, la digitalinum verum glucoverodoxina, strospezidului verodoxina etc.

In tara noastra au fost efectuate studii ample asupra naturii si dinamicii acumularii heterozidelor cardiotonice din speciile spontane sau cultivate (D. lanata, D. ferruginea, D. grandiflora, D. purpurea). De asemenea, s-au cultivat experimental specii de digitala originare din flora spontana a altor tari, stabilindu-se pentru prima oara heterozidele cardiotonice prezente in aceste specii.

Actiune farmacodinamica utilizari terapeutice : Prin actiunea lor specifica, heterozidele cardiotonice produc o crestere a puterii de contractie a miocardului, care este urmata de o rarire a batailor inimii, prelungirea conducerii influxului nervos prin miocard si o usoara crestere a excitabilitatii centrilor heterotropi cardiaci. Prin aceste efecte, frunzele de D. purpurea produc o ameliorare a circulatiei generale a sangelui, cresterea oxigenarii tesuturilor, inlaturarea stazei si a edemelor si marirea diurezei.

Datorita prezentei saponozidelor, resorbtia heterozidelor cardiotonice este marita la nivelul intestinului subtire. Existenta in frunze a mai multor grupe de heterozide cardiotonice si a celorlalte principii active contribuie la potentarea actiunii farmacodinamice ca intensitate si durata. Mecanismul de actiune a acestor glicozide consta probabil in cresterea utilizarii glucozei la nivelul fibrei miocardice mai ales prin marirea continutului in A.T.P. necesar transformarilor acetomiozinei.

Indicatiile majore ale frunzelor de Digitalis purpurea sunt in insuficienta cardiaca de diferite tipuri si in cea insotita de fibrilatie atriala. Datorita faptului ca exista si numeroase contraindicatii pentru tratamentul digitalic (insuficiente cardiace produse de pericarditele sclerozante,tahicardie ventriculara, tromboza coronariana etc), acesta va fi aplicat numai sub supravegherea medicului specialist.

author: IT LSE