Loading...
Blog
  • Main page
28
06
2014

Fenicul(Foeniculum vulgare)

By IT LSE 0

Descriere : Specie erbacee bienala sau perena, exclusiv de cultura, inalta pana la 1-2 m, foarte ramificata inca de la baza, infloreste din primul an; radacina: pivotanta, carnoasa, lunga de  20-30  cm si groasa pana la 2 cm, cu putine ramificatii  laterale; tulpina: cilindrica, fin striata, fistuloasa; frunze: alungit triunghiulare, de 3-4 ori penat sectate, cu segmente foarte fine (asemanatoare cu cele de marar), cele bazale petiolate, lungi de 25-30 cm, celelalte sesile, toate cu o vagina foarte dezvoltata,  in forma  de gluga; flori: in umbele mari, lipsite de involucru, cu  8-16  radii  inegale, fiecare cu 12-20 flori cu caliciu redus, 5 petale mici galben aurii, lungi pana la 1 mm si indoite spre interior; fructe: diachene ovoidale, cu cele 2 mericarpe separate, ingustate  spre capete, cu 5 coaste foarte proeminente deschise la culoare.

Materia prima : Fructus Foeniculi – fructe formate din doua mericarpe (achene) de obicei libere, glabre, eliptic oblongi, usor arcuite sau drepte, lungi de 4-10 mm, groase de 1,5-4 mm, cu 5 coaste longitudinale foarte proeminente, dintre care cele doua marginale mai dezvoltate. La partea superioara se observa un stilopod latit si resturile stigmatelor. Achenele sunt de culoare cenusiu verzuie pana la brun verzui, iar coastele longitudinale galben verzui. Mirosul placut, caracteristic, aromat, gustul dulceag, slab arzator.

Ecologie si raspandire : Ca planta de origine mediteraneana este pretentioasa fata de caldura, sudul tarii noastre fiind limita nordica de raspandire a speciei, germinand la 6-8° in 14-16 zile, iar la 15° in numai 5 zile. Este sensibila la variatii de temperatura, solicitand veri lungi si calduroase. Foarte daunatoare sunt pentru plantele de 1 an perioadele mai calde din timpul iernii urmate de geruri, mai ales in conditiile in care solul nu este protejat de zapada, putand pieri in aceste conditii peste jumatate din plante. Perioada de vegetatie este de cca. 150-170 zile pe an. Are de asemenea pretentii ridicate pentru lumina.

Deoarece suprafata foliara este redusa si transpiratia este redusa, rezistand destul de bine la umiditate mai redusa; planta este totusi afectata de seceta prelungita, mai ales cand aceasta este insotita de vanturi calde, uscate. Un regim de umiditate echilibrat da totusi sporuri de productie. Ploile cazute in perioada infloririi influenteaza negativ fecundarea si fructificarea.

Fata de sol este pretentios, dezvoltandu-se bine pe cele nisipo-argiloase, fertile, bogate in humus si calciu, de preferinta cernoziomuri sau soluri de lunca, umede, cu apa freatica la 2-2,5 m; sunt contraindicate cele reci, grele, acide, cu apa stagnanta.

Feniculul este zonat astfel: Campia Dobrogei, Campia Olteniei, Campia Timisului, Campia Crisurilor ca zone foarte favorabile si Campia Baraganului, Campia Burnazului, Campia Moldovei (jud. Botosani), Campia Covurlui (partea de est a judetului Galati) – ca zone favorabile.

Tehnologie de cultura : Feniculul se seamana pe terenurile unde s-au cultivat plante prasitoare sau grau de toamna. Pe un teren unde s-a cultivat fenicul, in anul urmator nu se mai insamanteaza aceasta planta; poate reveni pe acelasi teren numai dupa 5 ani. Terenul se ara adanc, paralel cu recoltarea plantei premergatoare si se intretine fara buruieni pana la insamantare.

Recoltarea : Se face dimineata si seara pentru a se evita scuturarea fructelor. Plantele se leaga in snopi mici si se asaza in picioare pentru a se usca. Dupa 2-3 zile snopii se transporta la locul de treierat. Cosul carutelor se captuseste cu prelate, deoarece fructele se scutura foarte usor.

Bolile, daunatorii si mijloace de combatere : De obicei, culturile de fenicul sunt atacate in perioada mai-octombrie de cuscuta (tortei) care ataca mai ales tulpinile si frunzele, din care cauza intreaga cultura poate fi distrusa. Ca masuri preventive de combatere se recomanda ca materialul de inmultire sa fie complet liber de cuscuta, iar lucrarile agrotehnice sa fie respectate si executate cu toata atentia.

Sub nici un motiv pe terenurile pe care au fost cultivate leguminoase sau trifoliene nu se seamana fenicul. Atunci cand cuscuta a aparut, plantele atacate se scot la marginea lanului si se ard. Acele parti de teren de pe care s-au scos plantele de cuscuta se vor prasi adanc.

Feniculul mai este atacat de mana feniculului (Plasmopara meifoeniculi), patarea bruna a frunzelor (Cercospora depressa) si de lupoaie (Orobanche sp.). Mana ataca frunzele in tot timpul vegetatiei. La inceput apare sub forma de pete galbene apoi brune, pe partea superioara a frunzelor si ca o pasla alba pe partea inferioara. Se combate prin lucrari agrotehnice si stropiri cu zeama bordeleza 1%.

Patarea bruna produce pete colturoase de culoare galbena sau bruna cenusie pe frunze, tulpini in tot timpul vegetatiei plantelor. Se combate prin arderea paielor de fenicul, asolament rational, dezinfectarea semintelor si apararea lor de cele bolnave.

Lupoaia este o planta parazita cu tulpina ramificata, de culoare galbena, galbena verzuie sau caramizie pana la portocaliu, care ataca in intregime planta de fenicul, in tot timpul vegetatiei. Se combate prin insamantare cu seminte bine curatate, asolament de 4 ani, lucrari agrotehnice, distrugerea vetrelor si arderea plantelor de lupoaie la marginea tarlalei.

Dintre daunatori, feniculul este atacat de soarecii de camp, omida de stepa si molia anasonului. Soarecele de camp ataca radacinile si se combate prin momeli otravitoare, gazare cu sulfura de carbon si cu ajutorul curselor.

Omida de stepa atacă frunzele, partea superioara a tulpinii si uneori chiar florile, in perioada mai-iunie (prima generatie), iunie-iulie (a doua generatie), august-septembrie (a treia generatie). Ea se combate preventiv prin amenajarea desanturi de 50/50 om in jurul tarlalei, prafuiri cu Heclotox 20-30 g la metru liniar si prin araturi adanci de toamna. Plantele cu omizi se scot la marginea tarlalei si se ard.

Pregatirea produsului in vederea prelucrarii
: Treieratul se face cu combina C-12 care va fi prevazută cu site corespunzatoare si reglate in asa fel incat sa nu sparga fructele si sa nu le arunce in pleava sau paie. In prealabil combina se regleaza si se regleaza astfel : turatia : normala; deschiderea tobei: normala; batatorul: normal; contrabatatorul: imbracat in tabla; darmonul mare: acoperit 1/3 cu tabla; curatirea I, sita de pleava: 16 mm; curatirea I, sita de boabe: 5 mm; curatirea I, sita de buruieni: oarba; curatirea II, sita I: 7 mm, curatirea II, sita II: 4 mm; curatirea II, sita III 0,75 oarba.

Dupa treierat, fructele se vantura si se depoziteaza in incaperi aerisite in straturi subtiri, lopatandu-se 4-5 zile pana se usuca.

Inainte de livrare, fructele de fenicul trebuie conditionate pentru a elimina din ele corpurile straine. La conditionare cu selectorul se folosesc site in urmatoarele dimensiuni : sita mica cu orificii rotunde de 3-3,5 mm, cu deschizaturi dreptunghiulare de 3,5-4 mm; sita mare cu orificii rotunde de 2-2,5 mm, cu deschizaturi dreptunghiulare de 2,5-5 mm, precum si sitele de panza de sarma numerele 14-16-18.

Mentionam ca samanta de cuscuta, atunci cand se selecteaza samanta de fenicul, cade foarte bine pe sita nr. 16, iar cuscuta in capsule se separa la trior. Pe sita nr. 16 cad semintele mici de buruieni, cum ar fi cele de rapita salbatica etc, deci loturile care contin asemenea seminte trebuie trecute prin aceasta sita si apoi prin sitele obisnuite.

Prin conditiile tehnice de receptie se admite un continut de impuritati de max. 1% resturi de codite si alte parti din planta si max. 0,5% fructe zdrobite, innegrite, seci, corpuri straine organice max. 1,5% si minerale – max. 0,5%, umiditate – max. 12%.

Compozitie chimica : Fructele contin 2-6% ulei volatil format din 50-60% anetol, limonen, α-pinen, fencona, esdragol etc. La varietatea dulce si din felandren la varietatea amara; lipide (cca. 15%), aleurona (cca. 20%), derivati cumarinici, flavonoide (cvercetin sau camferoglicozid), flavonol-3-glucuronid, zaharuri, 7-8% substante minerale, mucilagii, ceruri, stigmasterina etc.

Fructele de fenicul contin ulei volatil obtinut prin distilarea cu vapori de apa a fructelor in prealabil zdrobite. Concentratia de ulei volatil a diverselor varietati de fenicul este foarte variabila. Principalul component al uleiului volatil este anetolul, si anume transanetolul. Alte substante identificate in fructele de fenicul sunt: substante grase, proteice si glucidice.

Actiune farmacodinamica – utilizari terapeutice : Datorita componentelor din uleiul volatil are actiune antispastica si carminativa, sti­muleaza secretia lactata, fluidifica secretiile bronsice si are proprietati sedative. Prin depasirea dozelor terapeutice survin aceleasi efecte ca in cazul fructelor de anason.

Se recomanda ca antispasmodic, carminativ si expectorant in bronsite. Intra in compozitia ceaiului anticolitic, contra colicilor nr. 2, contra colicilor pentru copii, ceai gastric nr. 2, ceai pectoral nr. 2, Pulbere laxativ-purgativa etc. Fructele de fenicul sunt contraindicate in ulcerul gastric si duodenal, enterocolite cronice si acute.

Actiune, proprietati : Actiunea medicinala a preparatelor din fenicul consta in stimularea digestiei, efectul carminativ, galactogog, diuretic, expectorant, antitusiv si vermifug.

Indicatii terapeutice : Inca de pe vremea lui Hipocrat, feniculul era indicat in combaterea colicilor. Preparatele din fenicul sunt utilizate in meteorism, spasmele usoare ale tubului digestiv, in bronsite si traheite.

Preparare si administrare : Infuzia pentru adulti se prepara din 1 lingurita de fructe zdrobite, intr-o cana cu apa clocotita. Se lasa la infuzat 10 minute si se strecoara. Se bea in trei reprize, dupa mesele principale.

Pentru combaterea colicilor la copii si stimularea lactatiei la mamele care alapteaza, se prepara o infuzie din amestec de fructe de fenicul si chimen.

La adulti, fructele de fenicul se pot administra si sub forma de pulbere, obtinuta prin zdrobirea fructelor uscate. Se administreaza 0,5-1 g pe zi, impartit in doua sau trei portii.

Mierea de fenicul (Mei foeniculi) se obtine prin mixarea uleiului de fenicul cu miere si se administreaza pentru calmarea tusei seci, cate o lingura, la nevoie.

Contraindicatii, precautii : Nu este indicat in ulcerul gastric si duodenal, in enterocolite acute si cronice. Dozele mari pot da reactii adverse insemnate, manifestate prin tulburari digestive si nervoase, constand in stare de agitatie nervoasa sau chiar crize similare celor epileptice, uneori somnolenta accentuata,etc. Cea mai eficienta masura de protectie este aceea de a nu recurge la formele concentrate ale remediului, la uleiul volatil, precum si respectarea limitelor in administrarea infuziei.

Tags for this post

author: IT LSE