Loading...
Blog
  • Main page
28
06
2014

Crusinul(Rhamnus frangula)

By IT LSE 0

Descriere : Arbust, nespinos, inalt de 1-3 (7) m, cu coroana rara formata din ramuri subtiri, ascendente ; tulpina : cilindrica ; scoarta : neteda, brun cenusie, cu numeroase lenticele alungite ; frunze : alterne, eliptice, lungi de 4-8 (10) cm si late de 2-5 cm, varful ascutit, de culoare verde inchis pe fata superioara si verde deschis pe cea inferioara, cu peri putini in lungul nervurilor ; nervatiune penata, cu 8-9 perechi de nervuri proeminente care se arcuiesc brusc catre marginea frunzei ; flori : dispuse cate 2-10 in buchete (cime) la axila frunzelor, sunt hermafrodite, pe tipul 5, lungi de 3-4 mm, in forma de palnie, cu petale alb verzui ; fructe : drupe sferice de 6-8 mm, la inceput verzi, apoi rosii, iar la maturitate negre violet, in interior cu 2-3 seminte.

Materia prima : Cortex Frangulae – constituita din frag­mente de scoarta sub forma de jgheaburi sau tuburi de lungime si la­time variabila, groase de 0,5-2 mm. Suprafata externa a scoartei este neteda sau prevazuta cu striatiuni longitudinale, de culoare bruna cenusie, cu numeroase lentieele de culoare cenusie albicioasa, proeminente si alungite.

Suprafata interna este neteda, de culoare galbena roscata, cu striatiuni fine longitudinale. Fractura fragmentelor de scoarta este scurta, granuloasa, putin fibroasa spre interior. Gustul este la inceput mucila­ginos, apoi usor amar, slab astringent. Prin stropire cu o solutie diluata de hidroxid de potasiu sau sodiu sau cu apa de var, suprafata interna se coloreaza in rosu visiniu.

Ecologie si raspandire : Participa la formarea subarboretului in paduri cu exces de umiditate, pe malul apelor, in zavoaie, locuri mocir­loase, mlastini, pe soluri de lacoviste sau turbo gleizate ; suporta bine umbrirea.

Altitudinal se intalneste in special in zona de deal, coborand uneori spre campie, in etajul montan, cu totul sporadic.

Raspandit in Transilvania, cu deosebire in judetele Brasov, Cluj si Bistrita-Nasaud, si judetele Arad, Harghita, Hunedoara, Maramures, Satu Mare, Salaj, Timis, iar in Moldova in judetul Suceava. In Mun­tenia, Oltenia, Dobrogea si restul Moldovei, specia fie ca nu vegeteaza, fie ca arbustii sunt cu totul diseminati. Data fiind importanta medicinala, in prezent se fac experimente de cultura a arbustului.

Recoltare : Scoarta de crusin se recolteaza in perioada in care seva circula intens in arbust (martie-aprilie) si incep sa se dezvolte frunzele, de pe tulpini si ramuri de 2-4 ani care au scoarta lucioasa, fara cra­paturi si cu numeroase lenticele (ramurile prea tinere, lipsite de len­ticele, nu se recolteaza intrucat au un continut redus de substante active). Recoltarea se face in doua etape : –  taierea tulpinilor si ramurilor care urmeaza a fi decojite ; aceasta operatie trebuie facuta astfel incat sa permita refacerea ar­bustului (maximum 1/3-1/2 din coroana) ; – decojirea ramurilor, prin inelari facute cu cutitul la distante de 25-30 cm, care se unesc apoi printr-o taietura in lungul ramurii, obtinandu-se fragmente tubulare sau in forma de jgheab ; aceasta ope­ratie trebuie facuta la scurt interval dupa detasarea ramurilor, de­oarece altfel scoarta se desprinde cu mare greutate.

Pregatirea produsului in vederea prelucrarii : Scoarta se pune intr-un singur strat, pe o suprafata bine curatata in prealabil, deoarece prin uscare aceasta se ruleaza si corpurile straine patrund in interior. Uscarea se face la soare, iar in caz de timp nefavorabil, in incaperi bine aerisite, pentru a nu se mucegai produsul. Pe cale artificiala uscarea se face la 40°, pentru a fi apta de prelucrare si administrare, fie ca se lasa un an in depozit, fie ca se supune unui soc termic la 100°.

Conditiile tehnice de receptie cer ca produsul sa se prezinte sub forma unor fragmente tubulare sau in forma de jgheab, lungi de 25-30 cm, avand ca impuritati admise max. 3% scoarta cu interiorul innegrit si max. 1% scoarta cu resturi de lemn, corpuri straine orga­nice – max. 1% si minerale – max. 0,5%, umiditate – max. 13%.

Compozitie chimica : Scoarta de crusin contine 2-5% derivati an­tracenici sub diferite forme, localizati in special in razele medulare ale materiei prime provenind de pe ramuri de 3-4 ani sau de pe tulpini. Majoritatea derivatilor antracenici se gasesc sub forma glicozidata. Ast­fel, in scoarta proaspata acesti derivati se gasesc in proportie de cca. 0,9% liberi si 3,4% sub forma combinata, iar in scoarta uscata cca. 1,14% liberi si 2,60% combinati. Formele libere numite si frangulaemodine sau frangulaemodol sunt insotite de acid crizofanic sau crizofanol.

Dintre formele glicozidate s-au pus in evidenta prezenta heterozidelor antrachinonice, frangulozidele sau frangulinele A si B, doua glucofrangulozide. De asemenea, in materia prima proaspata mai sunt prezente heterozide sub forma redusa foarte nestabile (antranoli) ca frangularozide, emodin-diantrone etc.

Cercetari recente efectuate in tara noastra au pus in evidenta 1 sau 8 monoglucozidemodina. In scoarta de crusin mai exista tanozide, mucilagii, ceruri, steroli, flavonoide si saruri minerale. In fructe sunt prezenti, de asemenea, derivati antracenici.

Actiune farmacodinamica utilizari terapeutice : Datorita pre­zentei derivatilor antracenici, in functie de doza, scoarta de crusin este laxativa sau purgativa pana la purgativ drastic. In stare proaspata pro­voaca greturi, colici si varsaturi datorita derivatilor antracenici care se gasesc sub forma redusa. Prin pastrare timp de un an sau uscare timp de o ora la 100°C, formele reduse, sub actiunea unei enzime oxidante termostabile, sunt trecute in forme antrachinonice lipsite de actiune emetica si spastica.

Confuzii: O specie inrudita este Rhamnus cathartica L. (Verigariu, Spinul cerbului), cu care uneori se fac confuzii. Caractere de deosebire : -ramurile (dupa cum indica si denumirea populara de „spinul cerbului”) se termina printr-un spin si sunt dispuse opus (la Rh. frangula – alterne); -frunzele, de asemenea opuse (la Rh. frangula – alterne), au nervatiunile arcuite chiar de la pornire si mai putine (3-4 perechi fata de 8-9 perechi la Rh. frangula).

Tags for this post

author: IT LSE