Loading...
Blog
  • Main page
26
06
2014

Ienupar(Juniperus communis)

By IT LSE 0

Decriere : Arbust dioic pana la 2 (5) m inaltime, erect, cu tulpina des ramificata, cu varfurile indreptate in sus. Frunzele sunt aciculare lungi de 1-1,5 cm in verticile de cate 3, puternic impungatoare ; pe fata superioara au un jgheab si o dunga lata alba, iar pe cea inferioara o carena ; florile : cele mascule ovoide, galbene, cu numeroase stamine ; cele femele sferice, dispuse pe pedunculi scurti la axila frunzelor, prezinta cate 3 solzi carpelari in verticil, fiecare cu cate un ovul ; pseudofructele : se formeaza din solzii carpelari care devin carnosi si concresc in urma fecundarii, lasand o cicatrice triunghiulara ; mici, sferice, de cca. 0,6 cm ; in primul an sunt verzi, maturatia se face in anul al doilea sau al treilea, devenind negre-albastrui, brumate. Contin cate 3 seminte.

In scopuri medicinale se admite si specia Juniperus sibirica Lodd., arbust cu tulpini culcate, pana la 40 cm inaltime raspandit in etajul subalpin al Carpatilor si in Muntii Apuseni.

Materia prima : Indiferent daca pseudobacele provin de la J. communis L. sau de la J. sibirica Lodd., ele sunt oval-globuloase sau globuloase cu diametrul de 5-10 mm, netede, de culoare neagra-albastruie sau bruna-violacee, acoperite cu un strat ceros care le imprimă un aspect mat, brumariu. Fructul are in varf o adancitura in forma de stea cu trei brate iar la baza o codita (care uneori lipseste) inconjurata de 6 solzi mici, triunghiulari, bruni. Sub epicarpul subtire se afla mezocarpul carnos, galben verzui, cu trei seminte tari, mai rar una sau doua, cu muchiile rotunjite. Mirosul este aromatic, mai pronuntat prin zdrobire, gustul dulceag caracteristic, apoi amarui.

Ecologie si raspandire : Comun, invadant in regiunile putin inalte din intregul lant carpatic, intre 700 si  1400 m ; in Muntii Apuseni si Podisul Transilvaniei coboara pana la 200 m, adesea in pilcuri sau tufarisuri in raristi, poieni, pasuni. Rezistent la ger si seceta, nepretentios fată de sol, putandu-se instala pe solurile cele mai saracite. Se afla in cantitati mai mari in toate judetele din Transilvania (mai putin in Satu Mare si Salaj), Moldova (Bacau, Neamt, Suceava, Vrancea), Muntenia (Arges, Buzau, Prahova), Oltenia (Gorj, Valcea).

Recoltare  : Perioada optima incepe in luna octombrie, putandu-se prelungi in functie de timp si peste iarna ; metode de recoltare : lovirea sau scuturarea usoara a ramurilor pentru a nu cadea si pseudobacele verzi ; sub ramuri se pune o prelata.

Pregatirea in vederea prelucrarii : Pentru indepartarea impuritatilor care cad odata cu pseudobacele (bucati de ramuri, frunze), precum si a acarienilor, foarte raspanditi la ienupar, se face vanturarea si sitarea prin ciururi cu ochiuri de 4 mm sau trecerea prin melc sau trioare, care are avantajul ca sorteaza fructele si pe marimi.

Uscarea naturala este usoara, deoarece fructele au continut mic de apa, tinandu-se in strat de 20-30 cm ; se lopateaza la 2-3 zile. Uscarea artificiala se face pana la 35° (nu se face la temperaturi mai ridicate datorita uleiurilor eterice).

Conditiile tehnice de receptie pentru ienupar prevad numai fructe mature de culoare neagra albastruie ; ca impuritati : fragmente de ramuri si alte parti din planta – max. 0,5%, fructe verzi – max. 1% ; corpuri straine organice si minerale – max. cate 0,5% ; umiditate – max. 20%.

Compozitie chimica : Pseudobacele de ienupar contin 0,8-1,5% ulei volatil, cantitate variabila in functie de provenienta si de factorii ecologici indirecti (altitudine, latitudine, expozitie, înclinatie configuratia terenului etc).
Uleiul volatil este format din d-α-pinen, camfen, cadinen. 1-4-terpineol si mici cantitati de alti alcooli sesquiterpenici, β-pinen, dipentene, mircene, iuniperina, care este un amestec de trigliceride si alte substante, iunenul, iunenolul care este 10-metil- 1 metilen – 7 izopropil -8 decalol si alte componente in cantitati foarte mici care difera in functie de provenienta.

Alaturi de ulei volatil, fructele de ienupar mai contin cca. 30% zahar invertit, grasimi, pentozane, substante proteice, zaharoza, acizi gliceric, glicolic, glucuronic, l-ascorbic, acetic, malic, formic, rasini etc.

Actiune farmacodinamica utilizari terapeutice : Datorita continutului in ulei volatil si in special l-terpineolului si iunenului, fructele de ienupar au actiune diuretica, antiseptica a cailor urinare, carminativa, stomahica, behica si antispastica.

Doza de 0,5 g ulei volatil este suficienta pentru a creste considerabil diureza. Datorita faptului ca diureza se produce prin actiunea directa asupra epiteliului renal, aceasta doza nu trebuie depasita, dozele mai ridicate putand da nastere la hematurie, albuminurie sau hemoragii intestinale.

Datorita actiunii behice prin modificarea starii inflamatorii a cailor respiratorii, maririi si fluidificarii secretiilor bronhice, prin efectele calmante, produsele farmaceutice din ienupar dau bune rezultate in bronsitele catarale. In scopuri terapeutice pentru afectiunile mentionate, fara a se ajunge la efecte secundare nedorite datorita supradozajului, se recomanda utilizarea tincturii de ienupar preparata din 20 g pseudobace la 100 ml alcool de 70°. Din aceasta tinctura se iau 2,5-5,0 g pe zi in mai multe reprize, fie in apa, fie amestecata cu sirop.

Din pseudobacele de ienupar se prepara bautura hidroalcoolica, cunoscuta sub denumirea de GIN, care de asemenea, consumata in cantitati superioare a 100 ml poate duce la efecte nedorite.

Uleiul volatil de ienupere „Aetheroleum juniperi” este prevazut de F. R. IX.
Baccae Juniperi intra in compozitia ceaiului antireumatic.

Observatii: In afara pseudobacelor, se mai citeaza in literatura veche proprietatile medicinale ale frunzelor (Folia Juniperi) ca purgativ si diuretic, a lemnului (Lignum Juniperi) ca sudorific, recomandat in evul mediu ca antiluetic si antigutos, precum si a scoartei – ca remediu impotriva furunculozei.

Confuzii: In etajul subalpin creste destul de abundent, formand tufarisuri dese si Juniperus sabina (cetina de negi), ale carei pseudobace sunt toxice si nu trebuie recoltate.

Tags for this post

author: IT LSE