Loading...
Blog
  • Main page
23
06
2014

Jneapan(Pinus montana)

By IT LSE 0

Descriere : Arbust pana la 3 m inaltime, ramificat de la baza, tarator cu ramuri ascendente ; tulpini culcate la pamant, foarte elastice, terminate cu ramuri erecte ; scoarta : bruna-cenusie, crapata in solzi neregulati; mugurii : bruni, rasinosi ; frunzele : aciculare, grupate cate 2, cu o teaca membranoasa la baza, de 3-7 cm lungime, ingramadite si incovoiate ca o secera spre varful lujerului ; florile : unisexuate – cele mascule de 1-1,5 cm, grupate in buchete spre varful ramurilor, dupa cadere lasand lujerul gol; cele femele in conuri de 2-5 cm, brune-inchis, de consistenta lemnoasa.

Materia prima : Mugurii si cetina formata din lujerii tineri cu ace. Mugurii (Turiones Pini montanae) sunt conici, ascutiti la varf, lungi pana la 4 cm si lati pana la 2 cm, cu un ax central brun verzui deschis, pe care sunt dispuse numeroase bractee brune, lipicioase, membranoase, la baza carora se gasesc mici expansiuni. Mirosul este aromatic, caracteristic rasinos, gustul amar.

Lujerii tineri sunt verzui, apoi brun cenusiu negriciosi, pe care sunt inserate acele cate 2 de 3-7 cm lungime, asezate des, adesea ingramadite spre varful lujerului. Acele, de culoare verde vie, sunt obtuze spre varf, pe margini fin serate, cu 2-6 canale rezinifere subepidermice. Pentru a obtine randamente ridicate in ulei ramurelele cu ace nu trebuie sa depaseasca 25 cm lungime.

Ecologia si raspandire : Specie relictara din epoca glaciatiunilor, vegetand in etajul alpin, deasupra padurilor de conifere, intre 1 500 m si 2 300 m, in mase compacte sau palcuri, mai ales in zona vechilor cercuri glaciare. Prefera un climat rece si o cantitate mare de precipitatii. Rezista foarte bine la vanturile puternice de creasta datorita elasticitatii tulpinilor, precum si la soluri sarace, schelete, podzoluri acide, acolo unde alte specii nu pot sa vegeteze. Se intalneste in tot lantul carpatic, mai rar in Apuseni (Muntii Gilaului si Muntii Bihorului) unde coboara pana la 1 500 m altitudine. Ocupa mari suprafete in Muntii Rodnei, Calimani, Fagaras, Iezer-Papusa, Sebesului, Parangului, dar mai ales Retezat. In Muntii Bucegi este declarata specie ocrotita si deci nu poate fi exploatata, iar in celelalte masive muntoase nu se vor exploata arbustii de pe pante cu inclinatie mare.

Recoltare : Pentru cetina, accesul la locurile de exploatare se poate face in general din mai pana in octombrie (in ierni cu zapada putina, recoltarea se poate extinde). Recoltarea se face numai in echipe. Se taie ramurile foliate la o grosime de 10-15 mm si maximum 20 cm lungime ; in zonele supuse defrisarii se recolteaza toate ramurile, dar pentru celelalte trebuie taiate maximum o treime din ramuri pentru ca arbustul sa poata regenera. Nesupravegherea culegatorilor in unele cazuri a dus la uscarea unor arborete intinse, lucru care trebuie evitat pe viitor.

Pentru valorificare se vor avea in vedere reguli speciale de ocrotire a acestei importante specii pionier din zona alpina si subalpina a muntilor nostri. In trecut, suprafete intinse de jneapan au fost defrisate cu scopul de a recupera alte suprafete pentru pasunat. Materialul era adunat in gramezi mari numite „martoane” si ars (Muntii Cibinului). In majoritatea masivelor muntoase unde jneapanul a fost defrisat s-au constatat fenomene puternice de degradare si eroziune a solului, secarea izvoarelor, distrugerea vegetatiei ierbacee etc. Este total contraindicata defrisarea sau recoltarea jneapanului de pe pante cu o inclinatie mai mare de 40°. Acolo unde se recolteaza cetina de jneapan, se va face numai pe culoare, iar de pe un culoar se vor recolta ramurelele de 10 – 20 cm in proportie de 30% sub supravegherea organelor de resort competente.

Ramurile stranse in gramezi sunt transportate de culegatori in saci la locul de acces al tractorului, atelajelor cu cai sau la funicular.

Pentru muguri, epoca optima este martie-aprilie, atunci cand ei nu sunt desfacuti. Recoltarea se face cu mana, rupandu-se cu ramurica de sustinere pana la max. 3 mm.

Pregatirea in vederea prelucrarii : Atat cetina, cat si mugurii se pregatesc ca produsele similare de la brad.

Conditiile tehnice de receptie la cetina sunt similare cu cele de la cetina de brad. Pentru produsul „Turiones Pini montana” (muguri de jneapan) se cer muguri nedesfacuti, din solzi dispusi spiralat si alipiti printr-o substanta rasinoasa ; ca impuritati se admit max. 1% muguri complet desfacuti si 0,5% resturi de frunze, corpuri straine organice si minerale – max. cate 0,5% ; umiditate – max. 13%.

Compozitia chimica : Ulei volatil in proportie de 0,30-0,60% in functie de materia prima recoltata in diferite stadii de vegetatie si varsta. Continutul cel mai ridicat il au ramurelele tinere primavara inainte de deschiderea mugurilor.

Uleiul de jneapan obtinut prin antrenare cu vapori de apa contine cca. 10% α-pinen, 4% P-pinen, 15% 1-0 -felandren, 5% limonen, 25-30% Δ 3-caren, 5% acetat de bornil, restul fiind format din mici cantitati de aldehida anisica si caproica, alcooli secundari monociclici, aldehide si cetone sesquiterpenice, alcooli, terpeni tertiari etc.

Actiune farmacodinamica utilizari terapeutice ale jneapanului : Extractele si uleiul volatil in concentratii mici au efecte antiinflamatoare, antiseptice ale cailor respiratorii (bronsite, traheite si traheo-laringite) si cailor urinare (pielite, cistite catarale, uretrite). Are proprietati diuretice si ca adjuvant in medicamentele utilizate in calculoza renala. La doze ridicate poate produce nefrite insotite de oligurie, albuminurie si hematurie, fapt care determina administrarea numai sub forma de preparate farmaceutice precis dozate. Mugurii de jneapan sau de pin (Turiones Pini) intra in compozitia ceaiului antibronsitic 2.

Infuzia din ace, datorita continutului in vitamina C, poate fi utilizata in avitaminoza C.

Uleiul volatil intra in compozitia unor inhalante sau ca aromatizant si corectiv al gustului unor medicamente (Aetheroleum Pini montanae). Aromatizant in produse cosmetice.

Confuzii : Este prezentata la centrele de achizitii uneori cetina de pin de padure (Pinus silvestris) care are un continut mai redus de uleiuri si o compozitie chimica diferita. Se recunoaste dupa culoarea verde mai pala a frunzelor, care sunt drepte si mai rare (la P. montana sunt verde viu, dese si curbate spre varful ramurii). Cetina de Pinus silvestris va putea fi receptionata numai cu acordul beneficiarului.

Tags for this post

author: IT LSE