Loading...
Blog
  • Main page
22
06
2014

Ipcarige(Gypsophila paniculata)

By IT LSE 0

Descriere : Specie ierbacee perena, erecta, inalta de 60-90 (100) cm; partea subterana: rizom gros din care pornesc radacini numeroase, lungi pana la 1,5-2 m, cilindrice, brun-galbui la exterior; tulpini aeriene: numeroase, ramificate de la baza, glabre, numai la baza cu peri mici; frunze: opuse, lanceolate, cu trei nervuri, iar marginea intreaga, lungi de 3-5 cm si late de 6-8 mm; flori: in inflorescente de tip dicaziu, foarte laxe, extinse, cu numeroase flori mici (4-5 mm) cu caliciu tubulos, scurt, cu 5 dinti, 5 petale albe, de 2 ori mai lungi decat caliciul, 10 stamine si ovare cu 2 stile; fructul: capsula cu seminte turtite, brun-negricioase.

Materia prima : „Radix Gypsophilae paniculatae” sau „Radix Saponariae albae” este constituita din rizomi pana la 8 cm grosime si radacini cilindrice de 2-4 cm grosime, de culoare bruna-galbuie la exterior si alba-galbuie la interior, cu zbarcituri longitudinale si transver­sale. De obicei materia prima se prezinta sub forma de bucati de 10-20 cm lungime, intregi sau despicate sau sub forma de rondele in cazul rizomilor. Mirosul este slab, gustul dulceag mucilaginos, apoi amarui, iritant.

Aceasta materie prima mai poarta ca sort comercial si numele de „Radix Saponariae albae Hungaricae” datorita faptului ca ipcarigea este foarte raspandita intre Dunare si Tisa si se cultiva in Ungaria atat pentru productia interna cat si pentru export.

Ecologie si raspandire : Planta de locuri nisipoase, va prefera soluri usoare, cu subsol adanc si permeabil, bine aerisite, in care sa se dezvolte cu usurinta sistemul radicular. Nu suporta terenurile grele. Ca urmare se poate cultiva pe aluviuni fertile, adanci, putand valorifica chiar nisipurile mobile din Lunca si Delta Du­narii. Pentru factorii caldura si lumina are cerinte ridicate, dar moderate pentru umi­ditate, datorita sistemu­lui radicular foarte dezvoltat.

In flora spon­tana se intalneste in locuri nisipoase, inso­rite din Dobrogea (ju­detele Constanta, Tulcea – in delta), sudul Munteniei si Olteniei (Ialomita, Dolj – spre Dunare), sudul Mol­dovei (judetele Galati, Vaslui), Campia de Vest (judetul Bihor).

In cultura se re­comanda zonarea in ju­detele in care creste si in flora spontana si unde se gasesc conditii optime, valorificand bine solurile nisipoase, mai putin favorabile altor culturi. Sunt con­siderate ca zone foar­te  favorabile  judetele Constanta si Tulcea, mai putandu-se cultiva si in judetele Braila, Dolj, Galati, Ialomita, Vaslui.

Tehnologia de cultura : Ipcarigea reactioneaza foarte bine dupa plantele care lasa terenul curat de buruieni. Din acest punct de vedere prefera prasitoarele cu exceptia celor rapace. Reusita culturii este con­ditionata in mare masura de lucrarile de baza ale solului si de bogatia sa in substante nutritive. Ipcarigea, fiind o planta perena, in genere se cultiva in afara asolamentului. Ipcarigea poate reveni pe aceeasi sola, la un interval de 6-7 ani. Pregatirea terenului destinat pentru cultura consta in executarea araturii adanci la 30-35 cm sau a lucrarii cu subsolierul la 35-40 cm si mentinerea terenului curat de buruieni pana la insamantare.

Primavara foarte devreme, imediat ce terenul permite, se grapeaza paralel si perpendicular pe aratura cu grapa cu discuri sau in lipsa acesteia se lucreaza cu cultivatorul. Atat inainte, cat si dupa semanat, terenul se tavalugeste.

Pentru obtinerea unor recolte bogate, ipcarigea solicita ingrasa­minte in cantitati mari si repartizate in cei trei ani de vegetatie a plantei. In acest scop, odata cu aratura de toamna, se incorporeaza in sol 30-40 tone gunoi de grajd, 45-50 kg ingrasaminte fosfatice si 15-20 kg ingrasaminte potasice substanta activa la hectar. Primavara, inainte de insamantare, se incorporeaza in sol 40-45 kg/ha s.a. ingra­saminte azotoase.

In al doilea si al treilea an de cultura se dau primavara, odata cu prasila intai, 25-30 kg/ha s.a. ingrasaminte azotoase, 25-30 kg/ha s.a. ingrasaminte fosfatice si 10-15 kg/ha s.a. ingrasaminte potasice.

De regula, insamantarea se face direct in camp primavara foarte devreme, in martie, cu semanatoarea Saxonia, SU-29, SUP-21 pentru seminte mici cu cutii adaptate in acest scop. Semanatoarea se regleaza la distanta de 45-50 cm, tuburile active fiind suspendate pentru a insamanta superficial la 0,3-0,5 cm adancime. Cantitatea de samanta nece­sara pentru un hectar este de 5-6 kg cu o puritate de 90%, germinatie de 75% si umiditate maxima de 12%. La hectar este necesar sa se asigure 100 000-110 000 plante, greutatea medie a 1 000 seminte este de circa 0,619 g, iar la 1 g intra in medie 1614 seminte. Rasare in 15-20 zile de la insamantare.

Ipcarigea suporta insamantari si in pragul iernii, insa intr-un teren bine lucrat si care nu este predispus sa faca crusta. Unii cultivatori, pentru a dirija formarea rizomilor cu radacinile mai la suprafata solului, practica inmultirea ipcarigei prin rasad executat in straturi reci. La plantarea rasadului acestia orienteaza radacina principala in pozitie oblica, in directia randului in loc de pozitie verticala, obisnuita.

Ipcarigea fiind sensibila la buruieni, indata dupa rasarire se executa prima prasila superficial intre randuri si buruienile se plivesc pe rand. Dupa 2-3 saptamani, cand plantele s-au intarit, se face raritul lor la 10-12 cm fir de fir, cu care ocazie se executa si prasila a doua la adancimea de 4-5 cm, trecandu-se usor cu varful sapei printre plante. In continuare, pana toamna, terenul se mentine curat de buruieni, prasindu-l cu sapa sau prasitoarea, adancimea crescand treptat, astfel ca ultima prasila de toamna sa ajunga la 10-12 cm adancime. In prima­vara celui de-al doilea si al treilea an, dupa ce terenul s-a zvantat, se administreaza ingrasamintele chimice, in dozele amintite mai sus, cu care ocazie se executa o prasila. In cursul verii, terenul se mentine curat de buruieni prin prasile repetate, adanci.

De la ipcarige se recolteaza radacinile si rizomii ca produs medi­cinal, iar samanta ca material de inmultire. Pentru obtinerea materialului de inmultire se vor alege parcelele cele mai reprezentative ale speciei (soiului), cu plante viguroase, neatacate de boli si daunatori. Se vor efectua lucrarile de eliminare negativa si se va tine seama de distanta de izolare care trebuie sa fie de 1 500—2 500 m. Semintele se recolteaza in momentul cand paniculul are culoare bruna. Ipcarigea formeaza se­minte din primul an de cultura. Parcelele reprezentative, cu plante sanatoase, bine dezvoltate, pot fi oprite pentru producere de seminte, material de inmultire si mentinute timp de 5-7 ani. Recoltarea semin­telor se va face in fiecare an. In acest scop, in momentul cand semintele sunt mature, se taie ramurile si se treiera. Dupa treierat, semintele se vin tura si se usuca 1-2 zile si se pastreaza intr-un loc curat si uscat.

Culturile de ipcarige semanate direct in camp se recolteaza in anul trei, toamna, dupa recoltarea semintelor. Radacinile si rizomii ramasi peste iarna se pot recolta si primavara in martie-aprilie, fara a depasi perioada si a lasa sa porneasca plantele in vegetatie. Cele executate cu rasad, plantate special cu radacina principala oblic fata de sol, se pot recolta chiar in primul an de cultura, bineinteles tot dupa recoltarea semintelor. Recoltarea radacinilor cu rizomi se face cu plugurile de desfundat fara cormana cu putere de strabatere la peste 60 cm adan­cime. Ca la orice radacinoasa, recoltarea incepe pe masura ce vegetatia inceteaza, ea se face toamna in septembrie-noiembrie, dar numai pana la caderea primului inghet din regiune, deoarece dupa inghet principiile active, saponinele, incep sa scada.

O cultura buna de ipcarige poate produce 1 600-3 000 kg radacini cu rizomi in stare deshidratata sau 6 400-12 000 kg in stare proaspata la hectar, iar seminte se obtin 250-400 kg/ha.

Evaluarea productiei de radacini si rizomi se face cu 5 zile inainte de recoltare. Evaluarea informativa se face in anul intai si doi de cultura in faza de butonizare, iar evaluarea estimativa se face cu 30 zile inaintea momentului optim de recoltare.

In scopul eliminarii eventualelor erori de calcul se trece peste intreg lanul in lung si in lat, fixand 5-7 m2 reprezentativi. Se recolteaza radacinile cu rizomi, se scutura de pamant, se indeparteaza celelalte parti necorespunzatoare si se cantareste cantitatea rezultata. Exemplu :

Probele recoltate au dat in medie 920 g la m2. Considerand ca 5 % sunt pierderile inerente de la recoltare si pana la ambalarea produsului, rezulta ca s-ar putea conta pe o productie de 920 g – (920 g X 5% == 46 g) = 874 g/m2, ceea ce la hectar ar reveni 874 g/m2 X 10 000 m2 =8740000/1000=8740 KG radacini cu rizomi de ipcarige in stare proaspata sau, consumul specific de uscare fiind de 4:1, rezulta 2 185 kg/ha in stare deshidratata.

Ipcarigea fiind de data recenta luata in cultura, nu s-au semnalat boli sau daunatori specifici demni de a fi luati in consideratie.

Recoltarea produsului din flora spontana : Se recolteaza din august pana in noiembrie, inainte de primele ingheturi, cu cazmaua, replantandu-se coletul cu muguri la locul de recoltare pentru a se mentine bazinele. De asemenea, in acelasi scop se recomanda recoltarea de samanta si imprastierea ei in bazinele naturale si chiar in localitati (pe marginea drumurilor, in gradini), planta avand si aspect ornamental. Recoltarea pe acelasi teren se face doar la 3-4 ani pentru a permite refacerea rizomilor si radacinilor.

Pregatirea produsului in vederea prelucrarii : Rizomii cu radacini se scutura energic si se spala intr-un curent de apa, apoi se fasoneaza (scurtare in bucati de 10-20 cm, despicarea sau taierea in rondele a celor mai grosi). Uscarea se face in strat subtire, la soare sau in locuri bine aerate, astfel incat sa se faca repede, pentru a nu scadea continutul in saponine. Pe cale artificiala se usuca la 40-50°. Randament de uscare 3-5/1.

Conditiile tehnice de receptie prevad ca produsul sa fie in fragmente de 10-20 cm sau felii, de culoare bruna-deschis la exterior, albicioase la interior. Se admite un continut maxim de impuritati de 3% (resturi de planta), corpuri straine organice – max. 1% si minerale – max. 1%, umiditate maxima 13%.

Compozitie chimica : Saponozide de natura triterpenica (6-20%) a caror aglicon este gipsogenina alaturi de zaharuri reducatoare, substante grase, cantitati mici de ulei volatil, saruri minerale etc.

Cu solutia de iod iodurat, care indica prezenta amidonului, nu tre­buie sa se coloreze in albastru. In cazul in care aceasta reactie este pozi­tiva, inseamna ca materia prima este impurificata cu rizomi sau radacini de Bryonia alba, Glycyrrhiza echinata sau alte specii.

Indicele hemolitic este de 8 000-10 000, iar cel de spumificare 4 000.

Actiune farmacodinamica – utilizari terapeutice : Similara cu cea a speciei Saponaria officinalis . Rizomii si radacinile de ipcarige sunt mult utilizate in industria alimentara, ca detergent superior pentru tesaturile fine si ca spumant in extinctoare.

author: IT LSE