Loading...
Blog
  • Main page
16
06
2014

Macesul(Rosa Canina)

By IT LSE 0

Descriere : Arbust ghimpos, inalt de 2-3 m, cu ramuri arcuite in afara; tulpina: alungita, ramificata, cu ramuri lungi, lucitoare, ghimpoase, cu ghimpi puternici, comprimati, incovoiati ca o secera, lungi de 3-10 (15) mm, mai ales pe ramurile tinere ; frunze: dispuse altern, penat-compuse, cu 5-7 foliole, lungi de 2-4 cm, late de 1-2 cm, ovale, cu margine dintata, pe dos glabre; petiolul are uneori dinti mici, recurbati, la baza cu stipele mici; flori: solitare sau grupate cate 2-3, asezate la varful ramurilor; sepale rasfrante, se pastreaza mult timp, petale roz emarginate, lungi de 2-2,5 cm, stamine si stile numeroase; pseudofructe: provenite din receptaculul care devine carnos (maceasa), culoare rosie-portocalie pana la rosu aprins, lucioase, in interior cu numeroase achene (numite impropriu seminte), triunghiulare, cu peri aspri.

Materia prima : Fructus Cynosbati – este formata din pseudofructele speciilor mentionate. Acestea sunt intregi, cu receptaculul globulos ovoid sau elipsoidal, cu suprafata exterioara intreaga si zbarcita. La baza pseudofructului se observa resturi de pediceli, iar la extremitatea opusa un disc plan sau conic cu resturi de stile scurte, glabre sau paroase formand un capitul mai mult sau mai putin evident. Au culoare rosie-caramizie, pana la rosu aprins, sunt fara miros si au gust placut, acrisor. In interior se afla numeroase fructe (achene) cu peri aspri care sunt si ele utilizate in terapeutica.

Ecologie, raspandire in flora spontana si zonare in cultura : Specie care nu suporta umbrirea si de aceea se instaleaza numai in rarituri de paduri de foioase sau pe marginea acestora, locuri poienite, pe coaste cu expozitie insorita, in pasuni si fanete, pe marginea drumurilor si a cailor ferate. Fata de sol este una din cele mai putin pretentioase specii, vegetand inclusiv pe cele sarace, pietroase, scheletice, erodate sau supuse eroziunii, chiar pe pante mari; nu rezista doar in turbarii si terenuri inmlastinate. Are o rezistenta deosebita la temperaturi scazute, la geruri de -25°… -30° nefiind afectate decat ramurile de un an. Are cerinte reduse si fata de umiditate. Umiditatea atmosferica crescuta influenteaza negativ asupra continutului in vitamina C.

Altitudinal se ridica de la nivelul marii pana in etajul montan (la cca. 1200 m). Datorita cerintelor ecologice reduse, mai ales cele fata de sol, nu se poate pune problema scoaterii din circuitul agricol a unor suprafete pentru cultura macesului; acesta se preteaza insa la plantare pe dealuri cu pante mai greu valorificabile de alte specii, la lucrari de imbunatatiri funciare (in amestec de specii antierozionale, garduri vii). Speciile genului Rosa, indeosebi cele din sectia Caninae, au fost raspandite pe tot teritoriul tarii noastre. In prezent, arealul lor s-a redus datorita lucrarilor de amenajare a fanetelor, pasunilor și a terenurilor cultivate.

Tehnologia de cultura : Macesul, fiind un arbust, ramane pe acelasi loc 18-25 ani și de aceea cultura nu se poate incadra intr-un asolament. Dat fiind faptul ca aceasta cultura se poate valorifica un timp atat de indelungat, factorul primordial este alegerea materialului de inmultire dupa criteriile continutului in vitamine, in special in vitamina C, dupa productivitatea diferitelor specii, varietati si forme si dupa alte caractere morfologice, biologice si fitochimice. Lucrarile de baza ale solului au ca scop principal afanarea acestuia in profunzime si distrugerea buruienilor.

Pregatirea terenului pentru infiintarea culturii de maces se face diferit decat pentru celelalte plante medicinale sau aromatice, dar asemanatoare pregatirii terenului pentru infiintarea unei livezi sau unei vii. Pentru plantarile de toamna care asigura prinderea sigura a arbustului, pregatirea terenului incepe primavara, imediat dupa terminarea insamantarilor curente.

Prima lucrare ce se executa este o aratura adanca de 25-35 cm, cu plugul in agregat cu o grapa puternica, reglabila, pentru a sparge eventualii bolovani. Apoi, pana in luna mai sau iunie cand se va executa desfundarea propriu-zisa, terenul se va mentine curat de buruieni, lucrandu-se cu cultivatorul. Desfundarea se va face cu plug prevazut cu subsolier care sa lucreze pana la adancimea de 50-55 cm. Dupa desfundare, pana la plantare, terenul se intretine ca ogor negru.

Toamna, in prima jumatate a lunii septembrie, se administreaza ingrasamintele organice in cantitate de 30-35 t/ha, cele fosfatice 80-90 kg/ha s.a. si potasice 50-70 kg/ha s.a. si se ara la 25-30 cm, grapandu-se aratura in lung si in lat, dupa care se trece la plantat. Primavara se mai dau 50-70 kg/ha s.a. azot.

Pentru a asigura un spor anual de productie de 10-15% se vor administra din anul trei cate 30-40 kg/ha s.a. fosfor si azot si 10-15 kg/ha s.a. potasiu. Azotul se administreaza intotdeauna primavara. Toamna, la infiintarea culturii, in lipsa gunoiului de grajd, se pot folosi 600 kg/ha gunoi de pasari sau primavara 10-12 t/ha de urina.

In vederea plantarii, dupa pregatirea terenului, se executa marcarea lui la distante de 2 m rand de rand si la 1-2 m pe rand, dupa care se fac gropi de 40 X 40 X 40 cm in terenurile desfundate si de 60 X 60 X 80 cm in cele nedesfundate. Pentru executarea gardului viu de macese, inainte de plantare cu 3-4 saptamani, terenul se ara la o adancime de 30-35 cm, se grapeaza bine si se planteaza arbustii la o distanta de 50 cm rand de rand si 50 cm planta de planta pe rand, avand grija ca plantele pe cele doua randuri vecine sa cada una fata de cealalta la jumatatea distantei.

Inmultirea macesului se poate face prin seminte, prin ramuri inradacinate obtinute prin despartirea tufelor existente in flora spontana sau in cultura si prin marcotaj. Pentru obtinerea unei seminte apte de reproducere, se vor recolta fructele de maces numai in stadiul de galben-portocaliu, deci la inceput de maturizare. Fructele astfel recoltate se intind in strat subtire pe rogojini sau prelate la soare pentru a se usca, dupa care se treiera. Se precizeaza faptul ca nu este permisa uscarea pe cale artificiala a fructelor si semintelor.

Semintele obtinute la treier prin batoza de trifoliene se stratifica in nisip umed la temperatura constanta de 12-16 °C, timp de 90 zile, dupa care se insamanteaza cu SU-29 la distanta de 45 cm si la adancimea de 5-6 cm in teren in prealabil pregatit in acest scop. Terenul ales pentru insamantare se ara imediat dupa recoltarea plantei premergatoare si se grapeaza puternic. La 2-3 saptamani, dupa incoltirea buruienilor, se lucreaza cu cultivatorul sau cu discul in agregat cu grapa reglabila, intretinandu-se curat de buruieni pana toamna tarziu cand se va insamanta.

Timpul optim de insamantare este toamna, in preajma caderii inghetului. Pentru un hectar sunt necesare 25-30 kg de seminte si se obtin 350 000-550 000 puieti de maces. Plantele rasar primavara devreme si sunt lasate pana in toamna fara a fi rarite sau replantate.

Lucrarile de intretinere se reduc la mentinerea terenului afanat si curat de buruieni. Toamna se scot si se planteaza la locul definitiv la intervalul de 2 m rand de rand si la distanta de 1,5-2 m pe rand. Inainte de plantare se mocirlesc si se fasoneaza tulpina la 40-45 cm lungime. Coletul va fi plantat cu 2-3 cm mai jos de nivelul pamantului. Cu rezultate sigure este intrebuintarea ramurilor inradacinate (vlastarilor inradacinati) rezultate din impartirea tufelor mari. Acest procedeu da rezultate bune cand se aplica la sfarsitul perioadei de vegetatie, adica toamna.

Trebuie avut insa grija ca din momentul plantarii tufei si pana la primul inghet sa ramana suficient timp noilor plante sa se inradacineze. In felul acesta noile plante de macesi ierneaza bine si primavara incep sa vegeteze timpuriu, asigurand prinderea integrala a culturii. Precizam ca plantarea nu este indicata primavara, deoarece vanturile uscate si caldurile impiedica prinderea totala a plantelor. La scoaterea tufelor pamantul se sapa la o adancime cat mai mare, de 35-45 cm, mai jos de colet, in scopul scoaterii plantei cu un numar cat mai mare de radacini. Dupa despartirea tufei in tulpinite cu radacini, partea aeriana a acestora se scurteaza la 40-50 cm lungime pentru ca rezervele nutritive acumulate sa poata stimula cat mai rapid cresterea mugurilor.

Radacinile putrede si vatamate se inlatura cu un cutit bine ascutit, avandu-se grija ca taietura sa fie cu fata in jos, indreptata spre pamant. Radacinile ramurii astfel fasonate se mocirlesc intr-un amestec de pamant galben cu apa si balegar, pentru a le pastra prospetimea. La plantat, coletul trebuie sa fie cu 2-3 cm mai jos de nivelul pamantului, iar toamna tarziu, in preajma caderii inghetului, macesii vor fi musuroiti.

Un alt sistem de inmultire, practic si simplu, este prin marcotaj. Pentru a obtine puietii buni de plantat prin marcotaj, tufele alese pentru acest procedeu de inmultire se impart in trei parti: o parte din tufa va fi lasata sa-si continue vegetatia in mod normal pentru a hrani intreaga planta. A doua treime va fi pregatita pentru marcotare in care scop va fi taiata cat mai scurt, urmarind prin aceasta o dezvoltare cat mai rapida a lastarilor. A treia parte din tufa, care are coardele cele mai bune, este supusa marcotarii.

Toamna, in luna septembrie, terenul cultivat cu macesi se ara printre randuri in asa fel ca plantele sa nu fie ranite. Aratura va fi executata la adancimea de 10-15 cm. Lastarii de un an, bine dezvoltati si copti, din treimea tufei supuse marcotarii, sunt indoiti la sol si asezati in gropi de 10-12 cm, unde vor fi fixati cu carlige, dupa care se acopera cu pamant. In vederea formarii calusului si stimularii cresterii mai rapide a radacinilor, locul indoirii lastarilor se cresteaza o data sau de doua ori, se uda si deasupra pamantului de pe aceste gropi se aseaza un strat de rumegus sau paie pentru a pastra umiditatea.

Inradacinarea si dezvoltarea partilor marcotate depind de lucrarea la timp a terenului, de intretinerea lui in stare curata si de mentinerea unei umiditati suficiente. Cand conditiile de ingrijire sunt respectate, o inradacinare reusita are loc in lunile iunie-iulie. Pentru dezvoltarea rapida a partilor aeriene, in aceste luni ele se taie scurt,lasandu-le numai 4-6 muguri. Dupa aceste operatii se imprastie ingrasamintele indicate si se uda terenul. In felul acesta pana in octombrie se formeaza tufe puternice, cu o buna coroana si radacini bine dezvoltate, devenind plante de sine statatoare, ce se pot planta pe locul de cultura.

Distantele de plantare la locul definitiv sunt aceleasi ca si la precedentele metode de inmultire. In cazurile cand se obtin plante mai slab dezvoltate, acestea se trec in luna octombrie in scoala unde se tin un an, dandu-i pentru fiecare planta o suprafata de nutritie de 45/25 cm.

Primavara, dupa ce sunt taiate scurt, se planteaza la locul definitiv. In anul intai si doi de cultura se praseste de doua ori mecanic si o data manual. Incepand din anul al treilea plantatia intra pe rod si ca lucrari de intretinere reclama una, maxim doua prasile mecanice pe an, prima se da primavara imediat ce terenul permite si a doua dupa recoltarea fructelor. Recoltarea maceselor se face in lunile august-septembrie in functie de altitudinea terenului cultivat, de expozitia sa si de faza de maturizare a fructelor.

Pentru fructele destinate exportului ca fructe in stare proaspata, momentul optim de recoltare este cand trec de la portocaliu catre rosu. Daca se urmareste un produs in stare uscata (intreg) sau taiat ca un bob de cafea (pericarp) atunci momentul optim de recoltare a fructelor este cand culoarea lor e rosie. In sfarsit, daca se urmareste un produs taiat in dimensiuni mici (feinsehnitt) pentru ceai de maces sau vin, momentul optim de recoltare este atunci cand fructele au culoarea rosie-inchis.

Recoltarea lor, indiferent de scopul pentru care sunt destinate, se face cu mana, nefiind permisa recoltarea prin scuturare sau lovire, deoarece o data cu fructele sanatoase cad si cele atacate de daunatori, resturi de planta, impurificand produsul.

Fructele recoltate se aseaza in cosuri sau ladite in cantitati de 8-10 kg si se transporta in aceeasi zi la locul de uscare sau la locul de centralizare in vederea folosirii lor in stare proaspata. Expunerea fructelor la soare nu este permisa, cu exceptia celor destinate ca material de inmultire, deoarece se incing foarte usor si fermenteaza, fapt ce reduce continutul in vitamina C.

Bolile, daunatorii si mijloacele de combatere : Dintre bolile criptogamice cele mai des intalnite in culturile de maces amintim : fainarea, rugina, putregaiul brun si mucegaiul. Fainarea este provocata de ciuperca Sphaerotheca pannosa si se recunoaste pe frunze sub forma de pulbere foarte fina. Raspandirea bolii e provocata de variatia de temperatura si umiditate. Se combate prin prafuire cu floare de sulf primavara, de doua ori inainte de inflorire si in caz de aparitia bolii se mai repeta prafuirea o data. Se poate combate si cu zeama bordeleza sau solutie de soda calcinata.

Rugina este provocata de ciuperca Phragmidium subcorticum si apare pe lastarii tineri, frunze si chiar pe pedunculul florii. Se recunoaste dupa pustulele mici de culoare ruginie sau galbena. Se dezvolta in conditii de temperatura ridicata si aer uscat. Masurile de combatere sunt lucrarile aplicate la timp si cu constiinciozitate.

Putregaiul brun apare ca urmare a atacului ciupercii Diplocarpon rosae. Se recunoaste dupa frunzele brunificate. Dezvoltarea acestei boli e conditionata de ploi de lunga durata si de temperaturi ridicate. Se combate prin inlaturarea partilor atacate, care se ard la marginea parcelei si prafuirea culturilor cu floare de sulf.

Mucegaiul este o boala specifica macesului. Ca si putregaiul brun aceasta boala se dezvolta pe timp umed. Combaterea ei se face si prin aerisirea si afanarea solului precum si prin prafuirea culturilor cu floare de sulf.

Ca daunatori intalniti mai frecvent : paduchii verzi, paianjenul rosu, tripsul, viespea tripunctata si viespea tigarar a trandafirului. Aceasta din urma ataca in stadiul de larva. Daunatorii se combat cu Lindatox-3, Pinetox, (8-12 kg/ha), emulsie de petrol cu tutun (200 l/ha) etc.

Recoltarea produsului din flora spontana : Din flora spontana se poate recolta in cantitati mai mari in toate judetele de o parte si de alta a arcului carpatic, in zona Muntilor Apuseni, precum si in judetele Iasi, Vaslui, Galati (posibilitati mai reduse fiind in judetele Braila, Ialomita, Ilfov, Teleorman, Timis, precum si in Dobrogea) in locuri poienite, margini de paduri, pajisti, margini de drumuri si cai ferate.

Recoltarea poate incepe cand macesele capata culoarea caramizie spre rosie, fara pete verzi decat spre varf si fara a fi moi. Aceasta maturare a maceselor are loc foarte diferentiat, in functie de zona. In anii cu conditii climatice normale recoltarea incepe in ultima decada a lunii august in judetele din Muntenia si Oltenia, in septembrie in podisul Transilvaniei si Moldova si pe la mijlocul lunii octombrie in judetele cu clima cea mai rece (Covasna, Mures, Harghita), precum si la altitudini mai mari sau in zona depresiunilor subcarpatice pe versantii nordici. Recoltarea se face cu mana. La nevoie, ramurile se pot apleca cu ajutorul unui carlig de lemn sau se pot lega cu o sfoara, sarma sau lant, astfel incat sa poata fi ajunse toate macesele.

Se culeg numai fructe sanatoase, neranite si neatacate de boli sau daunatori. Ele se aduna in cosuri si se transporta apoi in saci.

Pregatirea produsului in vederea prelucrarii : Maceșele se achizitioneaza in stare proaspata, urmand a fi livrate la beneficiari ca atare sau uscate. In primul caz, conditionarea consta exclusiv in inlaturarea corpurilor straine organice (resturi de codite, sepale, frunze, ramuri) si minerale (pietricele si pamant) cu ajutorul vanturatorii de cereale cu site cu diametrul de 6-10 mm, iar dupa vanturare facandu-se sortarea prin indepartarea fructelor verzi sau atacate de daunatori, iar cele supracoapte se trec separat pentru uscat.

In vederea uscarii, macesele se tin la umbra, in strat subtire in vrac, lopatandu-se la cateva zile pentru a evita intrarea in fermentatie care duce la scaderea continutului in vitamina C. Lopatarea se va face numai cu lopeti de lemn pentru a se evita ranirea fructelor care duce la scaderea continutului in vitamina C. Pentru economie de spatiu se pot pastra in ladite umplute pe jumatate care se cladesc in forma de cruce. La 4-5 zile se vantura dintr-o lada in alta. Este de dorit insa ca printr-o organizare buna, produsul sa ajunga cat mai repede la uscatorii, de dorit chiar in ziua in care a fost cules, conditie de baza pentru obtinerea unei calitati superioare.

Uscarea se face numai artificial, deoarece necesita temperaturi mari pentru inactivarea ascorbinazei care contribuie la oxidarea vitaminei C, deoarece la 20-25° aceasta enzima este foarte activa. Temperatura de uscare este de 100-105°C, fiind necesar ca chiar de la inceput sa se atinga o temperatura de min. 85°.

Pentru a grabi uscarea se poate face taierea in prealabil a maceselor pe masura introducerii lor la uscator, cu ajutorul unor utilaje actionate electric, cu valturi care imping produsul catre un cutit longitudinal. Se face apoi indepartarea semintelor si pufului prin trecerea printr-un ciur mecanic. Randamentul la uscare 2/1, iar pentru obtinerea numai de pericarp uscat 6/1.

Conditiile tehnice de receptie pentru macese proaspete prevad ca acestea sa fie sanatoase, de culoare portocalie pana la gradul de supracoacere. Sunt admise ca impuritati – resturi de codite si frunze -max. 1%, corpuri straine organice si minerale – max. 0,5% pentru fiecare, iar umiditatea – cea normala pentru fructele proaspete.

Observatii : Uneori se admite utilizarea maceselor si de la specia de cultura Rosa rugosa Thunb, care are tulpina armata atat cu ghimpi mari si drepti, cat si cu numerosi aciculi si ale carei fructe false sunt globuloase, turtite, cu diametrul pana la 25 mm, cu sepalele erecte si nu reflecte si care se pot recolta deja spre sfarsitul lunii iulie.

Uscarea se face tot la 100-105°C, dar randamentul la uscare este mult mai scazut decat la Rosa canina si anume 3-3,5/1. De perspectiva este raspandirea speciei Rosa pendulina L. (Macesul de munte) din zona montana, care este lipsita de ghimpi, are fruct alungit, cu sepale in continuarea fructului si cu peri mari pe suprafata pericarpului, acesta e gros si carnos, iar achenele putine (5-10), cu papus putin. Determinarile de laborator au aratat ca aceasta specie are un continut foarte ridicat de vitamina C.

In cultura acesta prezinta unele particularitati fata de Rosa canina,suporta iernile fara zapada si geruri pana la minus 20-22°C, dar nu rezista in locurile joase expuse vanturior reci de nord si nord-est. Este pretentios la lumina. Se acomodeaza pe solurile usoare, pietroase, pante cu expozitie sudica, soluri degradate. Nu suporta terenurile argiloase grele, dense si reci, creste prost si nu suporta deloc terenurile cu apa stagnanta. Cerinta de apa este in special in lunile de primavara inainte de inflorire si inceputul lunii august.

Recoltare (maces de munte) : Corespunde cu a doua jumatate a lunii august inceputul lunii septembrie, cand fructele trec de la culoarea verde-galbuie la portocaliu cu nuante rosii. Fructele se culeg numai pe timp uscat si senin, pe cat posibil in zilele insorite. Cele culese in orele calduroase se vor intinde la umbra sau in camere cu ciment pe jos pentru a se racori.

Culegerea fructelor se face manual iar recolta se pune in cosuri. Nu se vor recolta fructele stricate, atacate de insecte, innegrite, cele moi, deoarece pe langa procentul scazut de vitamina C ele nu se pot conserva in timpul transportului. Pentru ca fructele sa-si pastreze continutul in vitamina C ele trebuie uscate imediat dupa culegere la 55-60°C. Randamentul de uscare 2/1.

Compozitie chimica : Receptaculul ingrosat al pseudofructelor de Maces contine 0,20-0,80 g% (mai rar 2 g% pana la 5% si in mod exceptional la R. pendulina 9 g%) acid ascorbic (vitamina C) si acid dehidroascorbic, 2,50-6,50 mg% vitamina A si mici cantitati (10 gama pana la 100 gama) din vitaminele B1 si B2, vitamina P, acid nicotinic, vitamina K, zahar invertit, tanin, acid citric si malic, pectine, ulei volatil, ulei gras, flavonoizi, carotenoide, saruri minerale, urme de vanilina. Fructele contin α si β tocoferol (vitamina E). ulei gras (cca. 10%), ulei volatil, lecitine, zaharuri etc.

Actiune farmacodinamica – utilizari terapeutice : Datorita continutului ridicat in acid ascorbic si dehidroascorbic care formeaza un „sistem redox”, produsele farmaceutice sau alimentare joaca un rol important atat in oxidoreducerile biologice cat si in respiratia celulara.

Datorita celorlalte vitamine si in special vitaminei P au proprietatea de a scadea permeabilitatea si fragilitatea capilarelor. Aduc un aport de saruri necesare organismului si au actiune diuretica. Se recomanda in avitaminoza C, in afectiuni hepatice si renale, ca diuretic. Intra in compozitia ceaiurilor aromat, hepatic nr. 2, ceai tonic aperitiv, iar achenele in ceaiul diuretic nr. 2.

Din pulpa pseudofructelor se prepara siropuri (sirop de macese,Sambucovit), gemuri, dulceata, vin. Pentru a nu pierde in timpul prelucrarii vitamina C se recomanda recipienti inoxidabili si atmosfera de azot. Evident, datorita continutului mare de vitamine, macesul este un excelent vitaminizant natural.

Vitamina C conditioneaza buna functionare a tuturor celulelor, ea jucand un rol esential in procesele metabolice fundamentale, si anume in reactiile de oxidoreducere si in respiratia celulara. De asemenea, macesele cresc rezistenta capilarelor sanguine, care devin astfel mai putin fragile. In plus, unii autori ii mentioneaza proprietatile astringente, antidiareice, diuretice, precum si faptul ca stimuleaza pofta de mancare si digestia. Preparatele farmaceutice sau alimentare din macese sunt indicate in prevenirea si tratarea racelilor, a gripei, la bolnavii cu hipovitaminoza, precum si la cei aflati in convalescenta, ca tonic si stimulent general.

Unii autori le recomanda si in afectiunile vasculare pentru mentinerea elasticitatii capilarelor sanguine. Preparare si administrare. Infuzia se prepara din 2 linguri de macese la 1/2 litru de apa. Se tine 10 minute la infuzat in apa fierbinte, dupa care se strecoara. Cantitatea de ceai rezultata se bea pe parcursul unei zile.

Decoctul se poate prepara din 2 linguri de macese zdrobite, la 2 cani de apa. Se fierb 10 minute si se beau 2 cani pe zi. Pulberea uscata de pulpa de macese consumata zilnic, in cantitate de 3-4 g, asigura necesarul zilnic de vitamina C al unui adult. Pulberea se prepara prin separarea pulpei uscate de seminte si perisori si macinarea acesteia.

Din macese se poate prepara un sirop din 150 g de pulpa de macese proaspete sau uscate, 600 g de zahar si 900 ml de apa. Amestecul se fierbe timp de 30 de minute la foc domol, dupa care se filtreaza printr-un tifon. Siropul se administreaza de 3 ori pe zi, cate 20 g, in apa minerala. Siropul se va pastra la frigider.

Pentru o mai sigura conservare, se pot adauga 2 comprimate de aspirina pisata. Intra in compozitia ceaiului aromat, hepatic nr. 2 si tonic aperitiv, a granulelor Rozavit, a unguentului Dumasen, a siropului Eficardin si Efitonic, a comprimatelor Neuromion si Plantofort.

Tags for this post

author: IT LSE