Loading...
Blog
  • Main page
16
06
2014

Levantica(Lavandula angustifolia Mill)

By IT LSE 0

Descriere : Semiarbust de cultura, cu durata mare de viata (pana la 20-30 ani), cu port de tufa globuloasa datorita ramificarii bogate de la baza, cu un colorit general verde-cenusiu, inalt de 30-70 (100) cm; radacina: lignificata, groasa pana la 2-3 cm; tulpina: la tinerete patrunghiulara, pubescenta, ramificatiile batrane sunt lignificate, brune, cu scoarta exfoliata, ramificatii numeroase, cele terminale cu inflorescente au 25-30 cm si sunt foliate numai la baza, cele sterile mai scurte si foliate complet ; frunze: opuse, intregi, liniare, cu varf ascutit, sesile, lungi de 2-5 cm si late de 3-5 mm (cele de jos spre limita inferioara, cele mai de sus spre cea superioara), cu marginea rasucita in sus, dand frunzei aspectul de jgheab; culoarea celor inferioare este cenusie datorita perilor ramificati de pe ambele fete, cele superioare, fiind mai putin paroase, au culoare verde-cenusie; flori: grupate in 3-8 verticile false (de fapt dihazii) cu cate 3-7 flori labiate aproape sesile; verticilele sunt dispuse pe portiunile terminale ale unor ramuri, dand aspect de spic lung de 3-7 cm; fructe: nucule ovoidale, lucioase, cafeniu-deschis, lungi de cca. 2 mm, grupate cate 4.

Materia prima : Flores Lavandulae – flori uscate desprinse de pe pedunculii inflorescentelor, de culoare albastru-violet. Florile au bractee ovate, brune, membranoase, caliciul cilindric, paros si glandulos, cu peri glandulari unicelulari sau 8-12 celulari, au 4-6 mm lungime si diametrul de 3-4 mm; de culoare violet-cenusiu cu 10-15 nervuri paralele, cu 5 dinti mici dintre care doi mai dezvoltati. Corola bilabiata, de 5-8 mm lungime, de culoare albastra-violeta, pubescenta si glanduloasa, cu tubul aproape drept. Labiul superior este bilobat, cel inferior trilobat cu lobii obtuzi. Nuanta florilor difera de la albastru-violaceu pana la albastru-deschis. Mirosul este placut, aromat, iar gustul usor amarui.

Ecologie si raspandire : Fiind planta de origine mediteraneana, solicita temperaturi ridicate atat pentru germinare (10-15°), cat si pentru pornirea in vegetatie in anii urmatori (10-12° sau chiar 14° pentru plantele care au iesit din iarna slabite). Rezistenta la ger este ridicata in perioada de repaus, planta neavand de suferit peste iarna   la -15° fara zapada si – 30° acoperita de zapada, in schimb in timpul vegetatiei (geruri tarzii de toamna sau timpurii de primavara) este afectata la -8° … – 10°. in perioada de vegetatie, cu cat temperatura este mai ridicata, cu atat planta se dezvolta mai viguros si creste continutul in ulei eteric.

Cerintele fata de umiditate sunt reduse, suportand bine seceta. Fata de umiditatea solului are cerinte mai ridicate la germinarea semintelor si pentru prinderea plantelor. Pentru o vegetatie buna sunt favorabile ploile de primavara in perioada de pornire in vegetatie, dar precipitatiile sunt daunatoare in perioada de inflorire. Lumina este un factor important in special pentru sintetizarea uleiului eteric, in conditii de lumina directa procentul depasind de 2-3 ori pe cel obtinut in conditii de umbrire.

Levantica este deosebit de putin pretentioasa fata de sol, vegetand chiar pe cele aride, in special bogate in calciu. Nu suporta soluri cu exces de umiditate, apa stagnanta sau apa freatica superficiala.

Datorita cerintelor reduse fata de sol si umiditate, levantica poate fi folosita cu succes pentru valorificarea unor terenuri de coasta mai aride, improprii altor culturi, ca de exemplu pantele dealurilor dobrogene, terenuri degradate din sudul si estul Moldovei si alte asemenea zone din sudul si vestul tarii. In special dealurile calcaroase ale Dobrogei reproduc destul de exact conditiile in care planta vegeteaza in regiunea de origine, pe coastele mediteraneene ale Alpilor francezi, Dalmatiei si Greciei. In aceste zone, cu conditia asigurarii unor conditii bune de umiditate in primii doi ani de la plantare, planta ar da rezultate superioare in ceea ce priveste continutul in ulei eteric fata de principala statiune in care se cultiva actual planta – Feldioara (judetul Brasov), mai rece si umeda fata de optimul cerintelor ecologice ale speciei.

Deoarece planta are si aspect ornamental, se recomanda cultivarea ei si in parcuri, gradini, bineinteles dat fiind considerentele aratate – in locuri deschise.

Se recomanda ca zone foarte favorabile Campia Timisului (partea estica a judetului Timis, numai pe terenuri cu apa freatica la adancime), dealurile vestice (in judetele Timis si Caras-Severin), Campia Olteniei, Campia Burnazului, Baraganul (partea din Ilfov), campia si zona colinara a Dobrogei; zone favorabile sunt considerate subcarpatii de curbura si meridionali (judetele Vrancea, Buzau, Prahova, Dambovita, Arges, Olt, Gorj, Mehedinti), Tara Barsei (zona Feldioara – Bod), cu rezervele aratate.

Tehnologia de cultura : Pentru cultura de Lavanda se recomanda ca terenul sa se cultive anterior timp de 2-3 ani cu plante furajere pentru nutret verde sau cu plante prasitoare timpurii care sa dea posibilitatea mentinerii acestuia curat de buruieni. Este contraindicat sa se infiinteze cultura de Lavanda pe un teren care este infestat cu pir, palamida, costrei sau alte plante asemanatoare. Lavanda fiind un semiarbust ce sta pe acelasi teren 20-25 de ani, este recomandabil ca pe acelasi teren sa nu revina decat dupa o perioada de 8-9 ani.

Dupa culturile timpurii se ara pana la o adancime la care sa nu se scoata bolovani. Toamna terenul se desfunda la o adancime de 40-50 cm. La desfundarea terenului, acesta se ingrasa cu 40-45 t/ha gunoi de grajd bine fermentat. De asemenea, se recomanda ca toamna, inainte cu 2-3 saptamani de plantare, sa se execute o aratura de 20-22 cm, cu care ocazie se incorporeaza in sol 50 – 60 kg /ha s.a. fosfor si 40-50 kg /ha s.a. potasiu, iar primavara printre randuri se dau 70-80 kg /ha s.a. azot in doua etape: prima jumatate la prima prasila mecanica si a doua dupa 4-5 saptamani.

Ca ingrasaminte suplimentare se recomanda a se da anual, incepand cu al treilea an de cultura, inainte de aparitia bobocilor florali, cate 30-40 ka/ha s.a. fosfor, 20-30 kg/ha s.a. potasiu si 30-40 kg /ha s.a. azot. In situatia in care infiintarea culturii de lavanda se face pe soluri acide, se va proceda la amendarea terenului cu 4-5 t/ha praf de var. Pana la plantare solul se va mentine curat de buruieni prin discuiri repetate cu discul in agregat cu grapa reglabila.

Levantica poate fi inmultita fie prin seminte in straturi reci, unde se produc rasaduri, fie prin butasi proveniti din despartirea tufelor. Insamantarea straturilor se va face toamna tarziu, in pragul iernii, dupa ce timpul s-a racit, in asa fel ca samanta sa nu poata rasari decat primavara. Pentru obtinerea rasadului pentru un hectar de cultura sunt necesari 150 m2 de straturi reci in care se insamanteaza 1,4 kg samanta cu puritatea de 97%, germinatia de 70% si umiditatea maxima de 12%. Greutatea medie a 1000 seminte este de cca. 1,0282 g, iar la un gram intra in medie 973 seminte.

Transplantarea pe locul definitiv se face in toamna anului urmator in septembrie, pe timp ploios, in asa fel incat pana la inghet plantele sa aiba timp suficient pentru a se inradacina. In toamnele fara ploi locul de plantat se uda abundent. Cand s-a intarziat cu transplantarea si se anunta ger, aceasta lucrare se executa primavara devreme, in care caz plantele trebuie bine udate, intrucat se prind mai greu. La transplantare se pastreaza intervalul de 80 cm intre randuri si de 80 cm intre plante pe rand. Radacinile lungi se scurteaza la 10 – 15 cm si dupa ce au fost curatate se mocirlesc.

Plantele cresc bine cand coletul se ingroapa ceva mai jos de nivelul pamantului, caci se dezvolta radacini suplimentare ce intaresc planta. La plantare pamantul se taseaza usor in jurul plantelor. Pentru iarna plantele se musuroiesc intr-un strat de pamant de 3-5 cm.

Un material de inmultire mult mai bun decat rasadurile produse din samanta sunt butasii ce rezulta din despartirea tufei. In acest scop se folosesc culturile de 3-4 ani sau cele special formate. In octombrie-noiembrie se taie portiunea aeriana a tufei la 8 – 10 cm deasupra pamantului. Cioturile rezultate se acopera cu pamant ce se indeasa bine intre ele. Primavara, dupa ce au inceput sa vegeteze si sa formeze organele aeriene, tufele se acopera din nou cu pamant. Pe timpul verii plantele dau lastari putini, care se inradacineaza bine. Toamna plantele se scot din pamant, se impart in mai multi puieti care se trec in scoala de fortificatie pentru un an. O tufa poate da pana la 200 puieti.

In primul an de cultura se indeparteaza inflorescentele pentru a nu slabi plantele, iar toamna se rup varfurile ramurilor spre a se coace lemnul si pentru a le mari rezistenta la frig. Anual, primavara, tufele se curata de ramurile uscate, in special tijele florale din anul precedent, si se tund varfurile.

Pentru reusita culturii, terenul trebuie sa fie curat de buruieni si afanat pe tot timpul vegetatiei plantelor. Se praseste ori de cate ori este nevoie, deoarece plantele vegeteaza pana toamna tarziu si dupa recoltare se formeaza lastarii ce vor da florile in anul viitor. Ultima prasila, toamna, se executa la o adancime de 12-15 cm, cand plantele se musuroiesc.

Operatia de intinerire se face prima data in anii 6-7 de cultura, a doua oara dupa caz, luandu-se in consideratie starea de sanatate si de productie a plantatiei.

Evaluarea definitiva a productiei se face stabilind numarul de tufe pe m2, numarul de flori pe tufa, greutatea a 1000 flori verzi, tinandu-se seama ca din cca. 5 kg inflorescente crude rezulta 1 kg uscate. Calculul productiei medii se face la fel ca la galbenele.

La plantatiile bine intretinute recoltarea incepe in al doilea an de cultura, in lunile iunie-iulie, cand plantele ajung la deplina inflorire, se taie varfurile inflorescentelor cu secera, la maximum 5 cm sub ultima floare. Lucrarea se executa pe timp uscat si cald, dupa ce s-a ridicat roua. Inflorescentele trebuie recoltate in prima jumatate a zilei, cand ele contin cea mai mare cantitate de ulei. Dupa taiere se asaza in cosuri, fara a fi indesate, si se transporta cat mai repede la locul de uscare sau la cel de distilare.

Pentru obtinerea de samanta se rezerva tufele tipice cu flori de culoare albastru-violet de la care se recolteaza samanta, se conditioneaza si se pastreaza in saci de panza.

Bolile, daunatorii si mijloacele de combatere : Levantica este atacata de tortel (cuscuta), de mucegaiul radacinilor si de fainare.

Tortelul se combate prin taierea si arderea tulpinilor de levantica atacate, inainte ca acesta sa fructifice. Mucegaiul radacinilor se combate prin distrugerea plantelor atacate, aerisirea radacinilor si, in cazul cand apa stagneaza pe teren, prin drenare (executarea de santulete pentru scurgerea apei). Fainarea se combate prin stropiri cu zeama bordeleza 0,25% inainte de inflorire, ori dupa ce s-au recoltat inflorescentele.

Levantica mai poate fi atacata si de daunatori ca: larvele carabusului de mai, coropisnita, purici, paduchi si furnici. Larvele carabusului de mai se combat prin lucrari agrotehnice, coropisnitele prin momeli cu substante arsenicale (Verde de Paris), puricii si paduchii prin prafuiri cu Lindatox-3, furnicile prin momeli cu tarate pe baza de arseniat de sodiu (16 kg tarata, 12 l apa, 400 g arseniat de sodiu). Aceasta compozitie se indulceste cu zahar sau melasa.

Pregatirea produsului in vederea prelucrarii : Inflorescentele se usuca pe cale naturala in incaperi bine aerisite, uscate, ferite de soare, sau artificial,, la o temperatura de maximum 35°C. Cand se usuca pe cale naturala, inflorescentele se asaza in straturi subtiri, pe rame, rogojini etc. In timpul uscarii se vor intoarce cu grija din cand in cand pentru a se evita brunificarea si uscarea neuniforma. Inflorescentele uscate se strujesc, florile se ambaleaza in lazi care se pastreaza in locuri curate, uscate si aerisite.

Randamentul la uscare este de 5-7/1. Cand inflorescentele sunt folosite pentru extragerea uleiului, imediat dupa recoltare se transporta in cosuri sau lazi la locul de prelucrare pentru a se evita incalzirea lor, ceea ce duce la pierderi mari de ulei. Pentru extragere de ulei nu este permisa recoltarea unei cantitati mai mari de inflorescente care sa depaseasca capacitatea de extragere in 24 ore.

Prin conditiile tehnice de receptie nu se admit corpuri straine organice, procentul maxim de impuritati admis fiind de max. 5% (resturi de tulpini florale, flori brunificate, fructificatii), corpuri straine minerale – max. 0,5%, umiditate – max. 11%.

Pentru produsul in stare proaspata, destinat productiei de ulei eteric, se admit inflorescente cu peduncul lipsit de flori de max. 5 cm lungime; se admit max. 5% impuritati (tije tulpinale peste 5 cm, dar nu mai lungi de 10 cm), corpuri straine organice – max. 0,25% si minerale -max. 0,5%, umiditatea normala a produsului proaspat.

Compozitie chimica : Florile proaspete contin 0,5-1% ulei volatil iar cele uscate 1-3%. Uleiul volatil contine 44-50% acetat de linalil, butirat de linalil, geraniol, linalol in stare libera, valerianat de linalil, borneol, cumarina„ etil-n-amilcetona, nerol, furfurol, α-pinen, cariorilen, acizi si esteri etc. Florile mai contin tanin, un principiu amar, substante minerale.

Actiune farmacodinamica – utilizari terapeutice : Datorita componentelor din uleiul volatil, acesta este un aromatizant puternic cu actiune antiseptica locala si usor antispastica. Florile au actiune carminativa si slabe efecte stimulente nervoase.

Se utilizeaza intern pentru actiunea carminativa, in tulburari digestive, in cefalee si ca stimulent general sub forma de potiuni, ca aromatizant si corectiv. Intra in compozitia tigarilor antiastmatice. Uleiul volatil de levantica este foarte mult solicitat in parfumerie si cosmetica.

Produsele fitoterapeutice din levantica au actiune calmanta, diuretica, coleretica, antiseptica si cicatrizanta. Uleiul volatil de levantica are proprietatea de a normaliza functia cardiaca, moderand excitabilitatea unor receptori interni.

Indicatii terapeutice : Fitoterapia cu preparate din levantica este indicata in neurastenie, surmenaj, stari de iritabilitate nervoasa, migrene si alte dureri de cap, boli de rinichi si ficat.

Preparare si administrare : Infuzia se prepara din 1-2 lingurite de flori la 1 cana cu apa. Se beau 2-3 cani pe zi.

Pentru uz extern, se recurge la bai generale. Se prepara o infuzie din 50-75 g de flori (aproximativ un pumn de flori) la 1 litru de apa clocotita. Ceaiul rezultat se adauga la apa de baie. Se fac serii de cate 10-20 de bai. Pentru baie se poate folosi si uleiul volatil sub forma de emulsie concentrata adaugat in cantitate echivalenta.

In cazul plagilor se pot face spalaturi locale sau se pot aplica, de asemenea, comprese imbibate intr-o infuzie mai concentrata (1 lingura de flori la 1 cana cu apa).

Levantica intra in compozitia granulelor Aquasedin, a extractului alcoolic inhalant, a tabletelor Vitaroz, a comprimatelor Nervosedin si Voseptol.

Diverse : Uleiul de lavanda este folosit in farmacii pentru mascarea mirosului neplacut al unor preparate medicamentoase, si pe scara si mai mare in industria cosmeticelor, la fabricarea unor produse pentru intretinerea fetei si mainilor, a sapunurilor si detergentilor. Efectul insecticid al florilor de lavanda poate fi util in gospodarie pentru combaterea moliilor. In acest scop, planta se asaza intre haine, acestea vor avea in plus si un miros placut.

Observatii : Pentru acelasi scop se mai cultiva si Lavandula hybrida Reverchon (Lavandin sau Levantica englezeasca) – care este un hibrid intre L. angusti folia Mill. si L. latifolia (L.) Medik. (Levantica spaniola), avand axul inflorescentei cu doua ramificatii lungi (fig.), portul mai inalt (50-90 cm), iar frunzele late pana la 1 cm (fata de cca. 5 mm la levantica) si mai paroase.

author: IT LSE