Loading...
Blog
  • Main page
16
06
2014

Lemnul Dulce(Glycyrrhiza glabra)

By IT LSE 0

Descriere : Subarbust erect, inalt pana la 1,5 m, cu aspect de tufa ; partea subterana : rizom principal gros, fusiform si ingrosat la capatul superior ca o maciulie, din care se desprind rizomi secundari, grosi de 0,5-2 cm, bruni la exterior si gal­beni la interior, lungi de 1-2 m, din care se desprind la randul lor numeroase radacini, de asemenea lungi de 1-2 m ; tulpini aeriene : vi­guroase, putin ramificate, cilindrice la partea inferioara si muchiate la cea superioara ; frunze : imparipenat compuse, lungi de 10-20 cm, cu 5-9 perechi de foliole ovate sau lat-eliptice, de 2-5 cm lungime si late pe jumatate, cu varf rotunjit si mucronat, culoare verde intens, pe spate cu mici puncte glanduloase ; la baza au stipele mici, caduce ; flori : in raceme alungite aproape cat frunza, cu 50-80 flori papilionate, cu co­rola albastru-violet, scurt pedicelate, lungi de 1-1,3 cm ; carena are petalele neunite ; fructe : pastaie erecta lunga de 1,5-2,5 cm si lata de cca. 0,5 cm, comprimata, cu 3-8 seminte reniforme si gatuituri intre ele.

Materia prima : Radix Liquiritiae este formata din frag­mente de radacini aproape cilindrice, lungi pana la 40 cm, groase de cel putin 1-2 cm, usor ondulate, decorticate, de culoare galbena-deschis, avand suprafata externa neteda, fractura fibroasa cu structura ra­diata. Miros slab, necaracteristic, gust la inceput dulce, apoi iute si putin amar.

Ecologie, raspandire in flora spontana si zonare in cultura : Princi­palul factor ecologic este caldura, solicitand o temperatura ridicata si statiuni ferite de vanturi puternice, potrivit originii sale sudice. Se dezvolta bine in solurile usoare sau mijlocii (nisipoase sau nisipo-lutoase), umede dar nu cu apa stagnanta. Datorita sistemului sub­teran foarte dezvoltat, lemnul dulce se poate utiliza ca si macesul pe pante in lucrari antierozionale in zona de stepa si silvostepa, putand fixa bine solul. De asemenea, se poate cultiva pe nisipuri, contribuind la fixarea acestora. Este o specie de lumina, suportand insa si semiumbrirea. Altitudinal este intalnit numai in regiuni joase, in flora spontana lemnul dulce este putin raspandit, in special in albiile parasite ale unor rauri, in buruienisuri, locuri necultivate, doar din cateva statiuni din judetele Vrancea (Carligele, Rastoaca, Gara Unirea, Vulturul, Valea Putnii), Ialomita si Braila. In culturi este zonat in sudul tarii.

Tehnologia de cultura : Paralel cu recoltarea plantei premergatoare, care poate fi o cereala sau o prasitoare, se executa aratura de vara care se grapeaza bine. Dupa ce terenul inverzeste, la 2-3 saptamani dupa aratura, se lucreaza cu cultivatorul sau cu grapa cu discuri. Toamna se ara din nou adanc la 30-35 cm sau cat permite grosimea solului. Lu­crarea se executa cu subsolierul. Primavara se lucreaza cu grapa cu discuri sau cultivatorul. Lemnul dulce reactioneaza cu sporuri importante de productie la ingrasaminte.

Toamna se administreaza 20-30 tone gunoi de grajd bine fermentat la hectar, incorporat in sol odata cu aratura de vara. In lipsa gunoiului de grajd se dau 100-150 kg/ha fosfat s.a., iar primavara, ina­inte de plantare sau insamantare, inca 40 kg/ha s.a. Insamantarea se face direct in camp cu masina SPC-6, fie in straturi reci, atat toamna, tarziu cat si primavara foarte devreme. Insamantarea din toamna este mai buna.

La insamantarea in camp se folosesc 3-4 kg seminte la hectar cu puritatea de 98%, germinatia de 60 % Si umiditatea maxima de 12%, la intervale de 80-100 cm si la adancimea de 2,5-3 cm; in straturi reci se utilizeaza 1-1,5 kg la suprafata de 150-200 m2 necesara pen­tru plantarea unui hectar. In general aceste doua metode de inmultire se folosesc mai rar deoarece samanta germineaza greu, dupa 4-5 sap­tamani, si numai la intuneric desavarsit. Rasadurile obtinute in straturi reci de toamna sau primavara se planteaza in camp la locul definitiv abia in al doileai an.

Inmultirea prin stoloni sau despartirea tufelor e cea mai sigura si cea mai practica. Primavara, inainte de inceperea vegetatiei, se despart tufele, luandu-se acei lastari care au 2-3 fire cu radacina sau se scot stolonii care n-au dat inca tulpini aeriene. Se fasoneaza la 15-20 cm, avand grija ca fiecare fragment de stolon sa aiba 2-3 ochi sanatosi. Ta­ierea in fragmente de 15-20 cm se face atent la 1 cm departare de primul sau de ultimul ochi al fragmentului.

Stolonii se planteaza la adancimea de 10-12 cm, la intervale de 80-100 cm si la distanta de 30-40 cm. Pentru un hectar sunt necesari 30 000-35 000 butasi sau 1 800-2 000 kg material fasonat. Pentru siguranta prinderii, pe randurile plantate se imprastie gunoi foarte bine fermentat. in cazul prinderii stolonilor, tulpinile aeriene apar la 4-5 saptamani.

Indiferent de forma de inmultire, terenul trebuie mentinut mereu afanat si fara buruieni. Cultura Lemnului dulce necesita o singura prasila manuala, in rest numai prasile mecanice, circa 3 pana in toamna anului I de cultura.

Tot in anul I de cultura, toamna tarziu, cand vegetatia a incetat, tulpinile aeriene se cosesc la 8-10 cm inaltime si apoi se biloneaza pentru iernare. Iarba de Lemn dulce cosita poate fi folosita ca nutret, in anii al II-lea si al III-lea de cultura lucrarile de ingrijire se reduc la una sau maximum doua prasile, deoarece Lemnul dulce creste luxuriant si acopera repede terenul.

Recoltarea radacinilor si a rizomilor de Lemn dulce incepe din al treilea an de cultura pana in al 15-20-lea an si se face toamna dupa incetarea vegetatiei sau primavara, inainte de a porni seva. Se recolteaza numai radacinile secundare si rizomii laterali, lasandu-se neatinsa rada­cina principala regenereaza planta si deci mentine pe mai departe cultura. Pentru a nu slabi cultura, recoltarea se face o data la 2 ani.

Tot in vederea regenerarii, la recoltat se despart de tufele-mame acei lastari subterani (stoloni) care au dat radacini pentru a le permite sa se dezvolte independent, asigurand astfel o productie sporita la urmatoa­rea recoltare. Un hectar cultivat cu lemn dulce ingrijit si recoltat atent produce 7 000-9 800 kg radacini in stare proaspata sau 2 000-2 800 kg in stare deshidratata. Productiile maxime de radacini si rizomi de lemn dulce se obtin incepand din al noualea an de cultura si pana in anul al doisprezecelea.

Evaluarea productiei se executa ca la revent.

Bolile, daunatorii si mijloacele de combatere : In unii ani radaci­nile de lemn dulce pot fi atacate de ciuperci foarte periculoase care pot provoca distrugerea culturii, iar altele ataca frunzele provocand brunificarea acestora. Combaterea acestor boli se face prin lucrari de intreti­nere, scoaterea plantelor bolnave si a frunzelor atacate, arderea lor la marginea tarlalei si mentinerea terenului curat si afanat.

Recoltare din flora spontana : Momentul optim este primavara ina­inte de inflorire (martie, inceputul lunii mai) si toamna dupa caderea frunzelor, iar daca timpul permite si solul nu e puternic inghetat chiar si peste iarna.

Se recolteaza radacinile de la plantele in varsta de la 3 ani in sus. Deoarece sunt adanc infipte in sol, trebuie sapate santuri sau gropi in jurul lor, se scoate tufa intreaga incet pentru a nu se rupe bucati de radacina, se scutura de pamant si se taie de la nivelul coletului.

Raritatea bazinelor pune probleme deosebite de mentinere a poten­tialului productiv al acestora si de conservare a speciei. Astfel, dupa re­coltare, coletul si mugurii se vor introduce in sol, asa incat planta va pu­tea regenera si va fi apta de o noua recoltare dupa 3-4 ani. Bazinele vor fi recoltate rational.

Pregatirea produsului in vederea prelucrarii : Radacinile si rizomii recoltati se scutura de pamant, se lasa cateva ore la soare, dupa care se scutura din nou, iar daca solul este argilos si mai ramane pe suprafata acestora, se spala repede printr-un curent de apa (prin spalare inceata substantele active care sunt foarte solubile in apa ar fi indepartate). Ina­inte de a fi asezate pentru zvantare, se face conditionarea prin indepar­tarea radacinilor seci, atacate de viermi, prea subtiri, care insa nu se arunca deoarece pot fi folosite in scopuri industriale.

Produsul conditio­nat si zvantat se asaza in gramezi acoperite cu paie, coceni sau stuf, fiind lasate astfel 10-15 zile pentru fermentare, proces prin care se mareste cantitatea de zaharuri iar culoarea galbena se intensifica. Dupa 2-3 zile stratul protector se descopera, iar gramada se vantura cu furca pentru a nu mucegai, apoi se cladeste din nou. La sfarsitul perioadei de fermen­tare, rizomii si radacinile se taie in bucati de 20-25 cm lungime, despicandu-se cele mai groase.

Uscarea pe cale naturala se face de preferinta la soare, pe rame in straturi subtiri (cu o incarcare de 10 kg produs/m2), iar in caz de timp nefavorabil se poate face in incaperi bine aerisite, poduri, soproane. Lipsa unui curent puternic de aer poate duce la deprecierea produsului prin mucegaire.

Pe cale artificiala uscarea se face la 35-40° (depasirea acestor temperaturi duce de asemenea la deprecierea produsului datorita caramelizarii sale).Randament la uscare 3-4/1.

In afara de produsul ca atare, se executa, la cerere, si unele can­titati de radacina decorticata.

Conditiile tehnice de receptie prevad ca radacinile nedecorticate sa fie taiate in bucati de 20-25 cm, admitandu-se un continut maxim de impuritati de 4% (radacini brunificate la interior), corpuri straine organice si minerale – max. 1% pentru fiecare, umiditate – max. 14%.

Observatii : impreuna cu specia Glycyrrhiza glabra L. se mai poate exploata si specia G. glandulifera W. et K. care este foarte asemana­toare, dar care are ramuri paroase si aspre, fiind glanduloase, cu foliole mai ascutite, racemul mai scurt, iar pastaile mai mici, latite si fara gatuituri.

Compozitie chimica : Contine 5-10% glicirizina (unele proveniente pana la 20%), care este sarea de potasiu, calciu sau magneziu a acidului glicirizic. Acidul glicirizic contine in molecula lui doua molecule de acid glucuronic si o molecula de acid gliciretic de natura triterpenica. Pe langa glicirizina, radacina mai contine : acid glabric tot de natura triterpenica, derivati de natura flavonoidica : licviritina si izolicviritina. un hormon estrogen de natura steroidica similar estradiolului, 2-4% rezine, 0,5-1% lipide, 20-30% amidon, 4-8% zaharuri reducatoare, manitol, 2-4% asparagina, 4-6% substante minerale, vitamine din grupa B, acid benzoic, albumina, mucina, dihidrostigmasterol etc.

Actiune farmacodinamica utilizari terapeutice : Datorita com­pozitiei chimice atat de complexe si actiunea farmacodinamica este mul­tipla. Astfel, ca toate substantele de natura triterpenica, glicirizina. respectiv acidul glicirizic are proprietatea de a fluidifica secretiile traheobronsice si faringiene. Derivatii de natura flavonoidica actioneaza ca diuretici si antispasmodici. Acidul gliciretic si glabric are pe de o parte proprietati asemanatoare DOCA-ului asupra echilibrului ionic (Na+, K+, CI), iar pe de alta parte actiunile antiinflamatoare si antiulceroasa in ulcerul gastric. Actiunea estrogena este explicata prin prezenta hormo­nului steroid.

Extractul total are actiune laxativa prin influentarea motilitatii gastrointestinale. Intra in numeroase forme si produse farmaceutice intre care mentionam : Cortelax – indicat in constipatii cronice, in pulberea laxativ-purgativa, specia pectorala, ceaiul antireumatic, ceaiul laxativ nr. 2 etc.

Produsul medicinal din lemn-dulce are aplicatii in fitoterapia gastritelor, ulcerului gastric si ulcerului duodenal, pentru reducerea inflamatiei si calmarea durerii. Lemnul-dulce poate fi folosit in tratamentul adjuvant al obezitatii, datorita efectului de diminuare a poftei de mancare. Este util in inflamatiile gingiilor, in afectiuni dermatologice, cum este psoriazisul, sau in eczeme. A mai fost fo­losit si in tratamentul poliartritei reumatoide. Actiunea expectoranta are aplicatii in tratarea infectiilor respiratorii.

Preparare si administrare : Lemnul-dulce se utilizeaza sub cele mai diverse forme. Mace­ratul la rece se prepara din 1/2 de lingurita de radacina maruntita, la 1 cana cu apa. Se tine la macerat timp de 8 ore si se bea pe parcursul unei zile. Un ceai compus recomandat de unii autori pentru tratarea ulcerului include pe langa radacina de lemn-dulce si musetel. Infuzia se prepara din 1 lingura de amestec de plante (lemn-dulce si musetel in parti egale) la 1 cana cu apa. Cantitatea preparata se bea pe parcursul unei zile.

Pentru tratarea de scurta durata a constipatiei se poate prepara o infuzie din 1/2 de lingurita de radacina de lemn-dulce la 1 cana cu apa. Se bea 1 cana pe zi. De asemenea, pulberea de radacina de lemn-dulce poate fi administrata si ca atare in doza de 1-3 g pe zi (cate 1 varf de cutit, de 1-3 ori pe zi).

Intra in compozitia ceaiului laxativ nr. 2, a ceaiului antireumatic, a comprimatelor Cortelax, a siropului a solutiei antitusive Tusimin.

Precautii si contraindicatii : Preparatele din lemn-dulce sunt contraindicate la bolnavii care sufera de hipertensiune arteriala. Atat radacina cat si extractul sunt oficinale, in F.R. IX.

Confuzii : Mult mai raspandita decat specia medicinala este Glycyrrhiza echinata L. (Cioringlav), intalnita la marginea unor ogoare umede, a unor paduri de ses, pe malul raurilor. Aceasta specie de la care se exploateaza radacina (Radix Echinatae) pentru intrebuintari in­dustriale (spume extinctoare) nu este utilizata medicinal.

In timpul infloririi : inflorescentele sunt globuloase cu florile indesite cu flori alburii-violacee (la G. glabra sunt alungite cu flori mai laxe albastre-violet) ; in timpul fructificarii : pastaile sunt mucronate si acoperite cu peri teposi, rigizi ; ele sunt grupate intr-o maciulie (la G. glabra sunt glabre si izolate).

author: IT LSE