Loading...
Blog
  • Main page
26
05
2014

Maselarita(Hyoscyamus niger)

By IT LSE 0

Descriere : Specie ierboasa bianuala (forma pallidus), mai rar anuala (forma agrestis) , acoperita in intregime cu peri glandulosi-vilosi, inalta pana la 1 m, cu miros greu, neplacut, ce dispare la uscare; radacina: pivotanta, groasa de 2-3 cm la plantele bianuale, ingrosata ca un nap spre partea superioara, galbene sau brun -deschis; tulpina: rareori ramificata, slab muchiata, verde, cu peri lungi pana la 0,5 cm; frunze: dispuse altern, ovale, cu margine puternic scobita (sinuate), moi, paroase si lipicioase; cele inferioare sunt petiolate, cele superioare sesile, iar nervura proeminenta pe fata inferioara; la plantele bianuale, in primul an apare o rozeta de frunze foarte mari (cca. 30 cm); de aceea in cultura se folosesc numai forme bienale care, formand in primul an aceasta rozeta din frunze foarte dezvoltate, asigura o productie ridicata; florile: sunt sesile, dispuse la subsuoara unor frunze dinspre varful tulpinii, au caliciu tubulos de 1-2 cm (crescand la fructificare pana la 3 cm), cu peri aspri, corola usor bilateral simetrica, din 5 petale unite, de culoare galbena-murdara, cu gatul violet si cu o retea violet-rosiatica; fructul: pixida (capsula cu capacel) biloculara, acoperita in cea mai mare parte cu caliciul persistent, in interior cu numeroase seminte reniforme sau sferice, brun-cenusii.

Materia prima : Folium Hyoscyami – frunze petiolate, oval alungite de 5-20 cm lungime si 3-10 cm latime, moi, pe fata verzi-inchis, pe dos spalacit verzui-cenusii, acoperite cu peri lungi pe ambele fete, impreuna cu varfurile tulpinale de cel mult 5 cm lungime. Mirosul neplacut, caracteristic, gustul amarui, slab sarat. Materia prima Hvoscyami folium figureaza in F. R. IX.

Ecologie, raspandire in flora spontana si zonare in cultura : Factorul ecologic de baza este excesul de saruri minerale, in special de azot, in sol. De aceea, planta creste in principal in locuri puternic gunoite (in special unde se depoziteaza gunoiul, pe langa stane), in locuri ramase necultivate, pe langa drumuri.

In flora spontana, datorita intrarii in circuitul agricol a tuturor terenurilor apte pentru cultura, a utilizarii integrale a gunoiului de grajd si compostului ca ingrasaminte naturale, ca si a utilizarii erbicidelor, specia este din ce in ce mai putin raspandita, intalnindu-se mai mult exemplare izolate, diseminate. De aceea, la aceasta specie se pune tot mai serios problema acoperirii necesarului exclusiv pe recoltele obtinute din culturi.

Planta solicita lumina directa si are pretentii destul de ridicate fata de temperatura, rasarind la 8-12°, dar in cele mai bune conditii se fac la temperaturi mai ridicate in jur de 20°. Planta nu suporta in perioada de vegetatie temperaturi sub 3°. Temperaturile mai scazute in timpul vegetatiei influenteaza pe doua cai: pe de o parte se formeaza frunze mai mici si planta isi desfasoara ciclul biologic mult mai repede, iar pe de alta parte continutul in alcaloizi este mult scazut. Plantele bianuale nu rezista peste iernile geroase cu solul descoperit.

Fata de sol maselarita are de asemenea pretentii ridicate, solicitand soluri usoare care se incalzesc usor, bogate in substante nutritive, bine drenate, cu reactie neutra, cele mai potrivite fiind cernoziomurile.
Dat fiind cerintele pe care le are, Maselarita se recomanda a fi cultivata in Campia de Vest si Campia Baraganului.

Tehnologia de cultura : Pentru Maselarita, ca plante premergatoare sunt bune toate culturile ce lasa terenul nesecatuit in substante nutritive si curat de buruieni (prasitoare ingrasate, ierburi perene, leguminoase etc). Pe acelasi teren revine dupa 4-5 ani. Se recomanda o aratura adanca de toamna la 22-28 cm, care ramane in brazda cruda peste iarna. Odata cu executarea araturii de toamna se incorporeaza in sol sub brazda 30 t/ha gunoi de grajd bine fermentat sau 45-50 kg/ha s.a. fosfor si 25-30 kg/ha. s. a. potasiu, iar primavara 30-40 kg /ha s.a. azot.

Primavara, imediat ce terenul s-a zvantat, se grapeaza puternic perpendicular si paralel cu aratura. Cand terenul este batatorit sau imburuienat, se lucreaza cu cultivatorul in agregat cu grapa stelata sau cu combina torul. Prin lucrarile de primavara se urmareste conservarea umiditatii, distrugerea scoartei si a buruienilor, lucrari ce se executa cu o saptamana inainte de insamantare pentru ca pamantul sa aiba timp sa se aseze, iar samanta sa poata fi introdusa in mod uniform si in contact cat mai bun cu solul. In situatia in care, in momentul semanatului, terenul este prea afanat, se recomanda un tavalug dat inainte de insamantare.

Insamantarea se face primavara foarte devreme sau in ferestre. Se seamana cu masina Saxonia, SU-29 sau SUP-21 la care se ataseaza cutii pentru seminte mici, iar la brazdare limitatoare de adancime. Insamantarea se face la intervale de 50 cm si la adancimea de 1 cm. Pentru un hectar sunt necesare 6 kg samanta cu puritatea de 97%, germinatia de 75% si umiditatea maxima de 12%. Greutatea medie a 1000 seminte este de cea 0,4515 g, iar la un gram intra aproximativ 2 219 seminte.

Pentru o mai mare siguranta in executarea primelor lucrari de intretinere, se recomanda a se insamanta cu o planta indicatoare (circa 100 g samanta de salata).
Imediat ce se disting randurile, se executa prima prasila superficiala si se plivesc buruienile pe rand. Cand plantele au 4-5 frunze, se aplica a doua prasila, care va fi mecanica si manuala. Cu aceasta ocazie, se executa si rarirea plantelor pe rand la distanta de 20 cm, lasandu-se pentru o mai mare siguranta cate 2 plante apropiate. Pana la incheierea ciclului vegetativ, dupa fiecare recoltare, se vor da inca 2-3 prasile mecanice.

Recoltarea frunzelor se face numai pe timp uscat, treptat, pe masura ce ajung la completa dezvoltare. Momentul optim de recoltare este la inceputul infloririi. La hectar se obtin 700-800 kg frunze in stare deshidratata.

Pentru obtinerea de seminte, material de inmultire, se vor rezerva parcelele cu plante bine dezvoltate si fara a fi atacate de boli sau daunatori. De asemenea, se va executa eliminarea florilor tardive sau slab dezvoltate. Se recomanda marcarea plantelor semincere in parcela, in care caz de la acestea nu se vor recolta frunzele sub nici o forma. Un hectar bine ingrijit poate produce 300-400 kg seminte, material de inmultire.

Culturile de Maselarita sunt atacate de fainare, dar nu se poate combate cu praf de sulf decat numai cu garantia ca recoltarea frunzelor s-a executat la 45-50 zile dupa tratament, in caz contrar nu este permisa recoltarea si folosirea frunzei in tratament uman sau animal.

Recoltarea produsului din flora spontana : De la plantele anuale si cele bianuale, in anul II se recolteaza prin ciupire sau strujire numai frunzele sanatoase, intregi, neatacate de fainare (care au un aspect albicios), precum si varful tulpinii cu frunze si flori pe lungime de cca. 5 cm in perioada de incepere a infloririi (iunie-iulie). De la plantele bianuale, in primul an se iau frunzele exterioare ale rozetei de frunze, in luna august. Recoltarea trebuie sa se faca pe vreme frumoasa, uscata, deoarece ploile micsoreaza mult continutul de alcaloizi din frunze. Si la recoltarea Maselaritei, datorita toxicitatii ei, trebuie luate masuri severe de protectie a muncii, care consta in spalarea mainilor dupa orice manipulare a plantei.

Pregatirea produsului in vederea prelucrarii : Dupa ce se indeparteaza frunzele necorespunzatoare si se spala frunzele murdare de pamant, ele se pun la uscat intr-un singur strat sau insirate pe sfoara ca tutunul, la umbra, in locuri bine aerate. La frunzele foarte dezvoltate, pentru o uscare rapida si uniforma, se sectioneaza petiolul carnos si nervura principala. Frunzele se intorc cu mare atentie pentru a nu se sfarama, la inceput chiar de doua ori pe zi. Deoarece printre peri retine totusi mult pamant si praf, dupa uscare se siteaza. Uscarea artificiala se face la 40-50°.Randamentul la uscare 7-9/1.

Conditiile tehnice de receptie admit in produs, in afara de frunzele petiolate si varfuri tulpinale pana la 5 cm, max. 3% impuritati (frunze brunificate sau innegrite), corpuri straine minerale si organice – max. 1% pentru fiecare, umiditate – max. 13%.

Compozitie chimica : Partile aeriene proaspete contin alcaloizi intre care 1-hiosciamina si scopolamina, iar radacina mai contine in plus cuschigrina; in diferite stadii de vegetatie, planta contine si alti alcaloizi care sunt prezenti si in A. belladonna ca: atropamina, tropina, scopina si scopolina, iar la uscarea materiei prime o buna parte din hiosciamina se transforma in atropina. Continutul alcaloidic in frunze este relativ mic (0,04-0,07%) iar in radacini ceva mai mare (0,08-0,17%).

Frunzele mai contin ulei volatil si ulei gras, substante antibiotice, vitamina C si saruri minerale.

Actiune farmacodinamica-utilizari terapeutice : Similara cu cea descrisa la A. belladonna, dar mult mai slaba datorita continutului mai scazut in principii active. Utilizarile terapeutice sunt aceleasi, in plus, in anumite stari de excitatie motorie sau maniacala, in boala Parkinson etc.

Observatii : In Banat vegeteaza si specia Hyoscyamus albus L. cu flori palid galbene, nereticulate, care se poate recolta impreuna cu specia de baza, avand aceleasi substante active.

Tags for this post

author: IT LSE