Loading...
Blog
  • Main page
16
05
2014

Merisor(Vaccinium vitis idaea)

By IT LSE 0

Descriere : Arbust tufos, inalt de 5-30 cm; tulpina: cilindrica cu ramificatii subtiri, cenusii-pubescente; frunze: alterne, persistente, pieloase si rigide, eliptice cu varful rotunjit sau emarginat, se rasfrang pe margini; flori: dispuse in raceme terminale cu 2 – 6 flori aplecate, albe-roz, pe tipul 5, cu sepalele si petalele unite; fructe: bace sferice, la inceput albe, apoi rosii, cu diametru de cca. 0,5 cm, cu seminte numeroase semilunare, de cca. 1,5 mm.

Materia prima : Folitim Vitis idaea – formata din frunze elip­tice, obtuze sau rotunjite, lungi de 1-3 cm, pieloase, rigide, scurt petiolate cu margini intregi sau putin crenate, intoarse usor in jos. De culoare verde lucitoare pe fata superioara, palid-verzui, cu puncte mici brune pe partea inferioara. Fara miros, cu gust astringent.

Ecologie si raspandire : Planta de mare altitudine, limita inferioara fiind mai ridicata decat a Afinului (cca. 1300-1400 m). Apare in special la lumina sau locuri slab umbrite, in pajisti alpine sau luminisuri, mai rar in locuri umbrite, in molidisuri, unde insa planta ramane sterila. Are aceleasi cerinte reduse fata de sol, vegetand pe soluri schelete, cu reactie puternic acida. Fata de umiditate are o amplitudine foarte mare, mergand din zone cu uscaciune accentuata pana in turbarii.

Raspandit in zonele mai inalte ale lantului carpatic, in special in Transil­vania (judetele Bistrita-Nasaud, Brasov, Harghita, Hunedoara, Sibiu), Olte­nia (Gorj, Valcea), Muntenia (Arges, Dambovita, Prahova), Moldova (Suceava).

Recoltare : Perioada optima este in lunile septembrie-octombrie, cand continutul in substante active este maxim. Se taie cu cutitul, briceagul sau foarfeca ramurile cu frunze tinere, celelalte avand un continut redus, frunzele reprezentand intre 50-70% din greutate.

Pregatirea produsului in vederea prelucrarii : Dupa ce se aleg frunzele brunificate sau patate, ramurile se usuca in strat subtire, la umbra pe cale naturala sau in uscatoare la cca 30°. Dupa uscare, frunzele se strujesc sau se bat ramurile si se indeparteaza impuritatile. Randamentul la uscare cca 4 /l.

Conditiile tehnice de receptie admit ca impuritati max. 6% frunze total brunificate sau innegrite si max. 3% resturi de tulpini, corpuri straine organice si minerale – max. 0,5% pentru fiecare, umiditate – max. 12%.

Compozitie chimica : 3,5-8% arbutozid, glucozid al hidrochinonei, hidrochinona libera, metilarbutozid, flavonoizi, taninuri, ericolina, acid chinic, saruri de magneziu, vitamina C, saruri ale acizilor organici. Cercetari recente efectuate in tara noastra au identificat prezenta urmatorilor derivati flavonici – leucoantociani si flavonoli glicozidici: leucocianidina, cvercetol, cianidina, precum si derivati fenilpropanolici etc.

Actiune farmacodinamica — utilizari terapeutice : Datorita arbutozidului care se scindeaza in organism cu formare de hidrochinona si datorita flavonoizilor, frunzele de Merisor au actiune diuretica si dezinfectant renala. Cercetarile efectuate la noi pentru inlocuirea frunzelor de Arctostaphylos uvaursi (L.) Spr. cu cele de Merisor arata avantajul acestora din urma, caci datorita continutului mai scazut in tanin dozele pot fi marite. Datorita hidro­chinonei insa, care se formeaza in organism, nu se vor administra mai mult de 3 – 4 infuzii 3% pe zi din aceasta specie. Frunzele intra in compozitia cea­iului diuretic. Materia prima figureaza in F.R. IX.

Confuzii : Frunzele de Merisor se pot confunda cu cele de Smirdar (Rhododendron. kotschyi Simk.), care sunt de asemenea persistente si pieloase, dar mai ingustate catre varf si baza, iar pe dos cu pete ruginii si nu cu puncte brune. Confuzia nu se poate face in timpul infloririi, deoarece smirdarul are flori mari rosii-purpurii (de unde si numele de Bujor de munte) si nici in timpul fructificarii, deoarece smirdarul are un fruct uscat de tip capsula, dehiscenta prin 5 valve, pe cand merisorul are baca.

Alte specii cu importanta medicinala din familia ericaceae:

 Rhododendron kotschyi Simk. (Smirdar, Bujor de munte) – Arbust mic care acopera in unele masive muntoase versanti intregi, cu flori de culoare rosu-aprins. Compozitia chimica a speciilor de Rhododendron este relativ putin studiata. In unele specii s-au pus in evidenta diterpene toxice, andromedotoxina etc.

Cercetarile efectuate in tara noastra asupra singurei specii existente de smirdar au pus in evidenta prezenta leucocianidinei, camferolului, cvercetolului, a unor derivati fenilpropanolici, iar in uleiul volatil prezenta: α si β-pinenului, borneolului si linalolului etc.

Speciile asiatice sunt utilizate in terapeutica pentru actiunea lor de tip digitalic si hipotensiva.

Uleiul volatil obtinut din smirdar este bogat in rododendren, nerolidol-camfen similar cu cel din ienuper, acid urolic.

In medicina populara se utilizeaza pe alocuri in afectiuni pulmonare si in hematurie, utilizari insuficient fundamentate. Galele ce cresc pe aceasta specie sunt utilizate empiric pentru prepararea unor frectii calmante ale dure­rilor reumatice.

Arctostaphylos uvaursi (L.) Spreng. (Strugurii ursului) – Arbust mic, tarator, sporadic in tara noastra, foarte frecvent in tarile nordice. La noi reprezinta limita areal sudic de raspandire la aceasta altitudine si este declarat monument al naturii. Compozitia chimica si aplicatiile terapeutice sunt similare speciei Vaccinium vitis-idaea L., care pe baza unor cercetari temeinice fitochimice si farmacodinamice efectuate si in tara noastra poate inlocui aceasta specie ocrotita.

Calluna vulgaris (L.) Huli. (Iarba neagra) – Arbust pitic (20-60 cm), tarator, cu ramuri ascendente acoperite cu 4 randuri de frunze aciculare marunte (1-3 mm), mai ales in turbarii si pe soluri acide montane, raspandit in Transilvania, Banat, Carpatii Orientali pana in Muntii Vrancei si in Muntii Ciucas. Ramurile cu frunze contin derivati flavonici: leucocianidina, camferol, cvercetol, derivati fenilpropanolici; ericolina; tanoizi, acizi organici, arbutozid etc.

Are actiune diuretica-antiseptica a cailor urinare, sudorifica si hepatobiliara. In medicina populara se utilizeaza extern pentru cicatrizarea ranilor.

author: IT LSE