Loading...
Blog
  • Main page
15
05
2014

Pelinul Alb(Artemisia absinthium)

By IT LSE 0

Descriere : Specie perena robusta, cu plante erecte, inalte de 0,5-1,2 m, alb-cenusii datorita perilor desi si matasosi; radacina: lemnificata, cu ramificatii; tulpini de doua tipuri: sterile, mai scurte, florifere, inalte, cu ramuri lungi, erecte; frunze: sesile, la baza bipenat-sectate apoi se simplifica treptat spre varf, cu segmente fine, lanceolate, argintii-cenusii pe dos, verzi-cenusii pe fata; pe tulpinile sterile frunzele sunt tripenat-sectate si lung pedunculate; flori: in numeroase antodii globuloase, aplecate, mici de cca. 4 mm, asezate in racem pe ramurile de pe ultimii 20-30 cm, cu flori galbene; fructe: achene mici de 1,5 mm, brun deschise.

Materia prima : Herba Absinthii formata din varfurile florale cu frunze si tulpini cu diametrul de max. 3 mm. Tulpinile sunt unghiulare, fin brazdate longitudinal, de culoare cenusiu-argintie, frunzele catifelate cenusiu-verzui sunt tri sau bipenat sectate pana la intregi lanceolate in functie de pozitia de pe tulpina. Pe ambele fete sunt acoperite de peri fini matasosi. Antodiile sunt mici, emisferice, solitare, la axa bracteelor, majoritatea florilor hermafrodite, galbene, cele femele rare, marginale, tridintate. Mirosul este puternic aromat, caracteristic, gustul aromatic, amar.

Ecologie, raspandire in flora spontana si zonare in cultura : Planta extrem de putin pretentioasa fata de conditiile de mediu, suportand terenuri aride, pietroase, pe care alte specii nu cresc. Datorita parazitatii, transpiratia este redusa si planta rezista cu usurinta la seceta. Este comuna in intreaga tara in zona de ses si deal, in locuri insorite, instalandu-se uneori pe langa canalele de irigatie, in locuri necultivate, marginea drumurilor, gardurilor, pe coaste pietroase, iar in cultura poate valorifica terenuri inapte pentru alte plante.

Se poate cultiva in intreaga parte de ses si colinara a Olteniei, Munteniei, Dobrogei si a sudului Moldovei, cea mai favorabila zona fiind in judetele Buzau, Prahova, Braila, Ialomita, Ilfov, Teleorman, Olt, Dolj.

Tehnologia de cultura : In cultura Pelinului rezultate bune s-au inregistrat cand urmeaza dupa prasitoare timpurii in special dupa leguminoase timpurii. Nu suporta sa urmeze dupa musetel, coada soricelului si in general dupa plante oleo-eterice.

Pe acelasi teren poate reveni dupa 6-7 ani. Dupa culturile timpurii se executa o aratura superficiala, daca este posibil, in aceeasi zi cu recoltarea plantei premergatoare.

La 2-3 saptamani dupa ce terenul a inverzit bine si conditiile de umiditate sunt normale, se executa o aratura adanca de 30 – 33 cm, in asa fel ca dupa aceasta lucrare sa nu rezulte bolovani. Odata cu aceasta aratura se introduc in sol 45-55 kg /ha s.a. fosfor, 20-25 kg /ha s.a. potasiu si 55-65 kg/ha s.a. azot.

Se grapeaza puternic perpendicular si paralel cu aratura mentinandu-se terenul curat de buruieni si conservandu-se umiditatea din sol pana la insamantare. Inainte si dupa insamantare terenul se tavalugeste.

Insamantarea se face in pragul iernii cu semanatoarea SU-29 sau SUP-21, la care se ataseaza cutii pentru seminte mici, iar la brazdare limitatoare de adancime. Se seamana la intervale de 70 cm intre randuri la adancimea de 0,5 cm. Cantitatea de samanta necesara la hectar este de 2 kg cu puritatea de 90%, germinatia de 70% si umiditatea maxima de 12%.

Greutatea medie a 1000 seminte este de cca. 0,077 g, iar la un gram intra in medie 13 000 seminte. Pentru o insamantare cat mai uniforma, in prealabil samanta de pelin se amesteca foarte bine in raport de 1 : 5 cu material inert la care se adauga 50-60 g samanta de salata ca planta indicatoare.

Primavara, imediat ce planta indicatoare a aparut si terenul permite a fi lucrat, se executa o prasila superficiala printre randuri si daca este cazul se pliveste cu multa grija. Se mai dau 2-3 prasile.

La prasila a doua cand plantele de pelin au 3-5 cm, se raresc pe rand la 28-30 cm, lasandu-se cate 2 plante la cuib. In anii II si III se dau cate trei prasile – una primavara, a doua dupa recoltarea intai si a treia la 2-3 saptamani. Momentul optim de recoltare este in plina inflorire.

Recoltarea se executa cu cositoarea mecanica astfel reglata ca taierea sa se faca de la 18-22 cm de la colet. Se va recolta numai pe timp frumos, dupa ce s-a ridicat roua. Nu se va recolta decat atat cat se poate distila sau deshidrata in aceeasi zi. Un hectar cultivat cu pelin la doua recolte produce circa 5 t pelin in stare deshidratata sau 17,5-20 tone in stare proaspata.

Recoltarea produsului din flora spontana : Perioada optima este diferita in functie de produsul urmarit: pentru extractia de ulei volatil se recomanda recoltarea la sfarsitul lui iunie-iulie (adica inaintea si la inceputul infloririi), iar pentru utilizarea pentru proprietatile sale aperitive, deci pentru un continut ridicat in substante amare, in perioada iulie-septembrie, pe tot timpul infloririi.

Recoltarea se face numai pe timp uscat, de preferat spre mijlocul zilei, taindu-se varfurile inflorite pana la diametrul de 3 mm, ramurile si frunzele bazale, tulpinile sterile, fara partile lemnificate.

Pregatirea produsului in vederea prelucrarii : Se indeparteaza tulpinile lemnificate, frunzele ingalbenite si se pune la uscat la umbra, in soproane, in strat subtire, intorcandu-se in primele zile in fiecare zi, apoi mai rar, pana la completa uscare. Pe cale artificiala se usuca numai in mod exceptional, nefiind o operatiune rentabila, la max. 35°. Randament la uscare 3-4/1.

Conditiile tehnice de receptie  prevad ca produsul sa fie format din varfuri inflorite, ramuri si frunze, admitandu-se ca impuritati max. 2% frunze brunificate sau ingalbenite, max. 2% tulpini mai groase de 3 mm si max. 1% tulpini fara frunze si flori, corpuri straine organice – max. 0,5% si minerale – max. 1%, umiditate – max. 13%.

Compozitie chimica : Contine 0,2-0,5% ulei volatil de culoare verde-albastra sau albastra (prin antrenare cu vapori de apa) format din azulene, β-tuiona, tuiol si esterii lui, felandren, cadinene etc; in partile inflorite ale plantei azulenele se gasesc sub forma de procamazulene (artabsina, artemazulene); substantele amare sunt reprezentate prin absintina (formata din artamarina, artamarinina, artamaridina si artamaridinina); flavonoizi, substante de natura carotenoidica, fitosteroli, lactone, sescviterpene, acizi organici, vitaminele B6 si C etc. Artabsina reprezinta procamazulenogena cea mai activa din pelin, pe cand absintina este cel mai activ principiu amar. Prin incalzire ( 200-210 grade Celsius ) se izomerizeaza conducand la anabsintina care poate fi socotita un artefact. Artabsina formeaza prin distilare cu vapori de apa mai intai un dehidrocamazulen, de culoare portocalie care ulterior, prin oxidare la aer, se coloreaza in albastru. Din Absinthii herba se obtine prin distilare cu vapori de apa 0,2-0,5 % ulei volatil din produsul proaspat si 0,3-1,4 % din produsul uscat de culoare verzuie pana la albastra. Uleiul contine tuiona si tuiol ( circa 70% ), acetat, varerianat, palmitat de tuiol, felandren, cadinen, azulene ce se formeaza din proazulene, in timpul distilarii cu vapori, camazulena, metiletilcamazulena, artemazulena. Principalul sediu de excretare al acestui complex de substante active sunt perii secretori, foliari.

Uleiul mai contine produsi policlinici ( dehidromatricariaester, trans-6-ringenol-eter, derivat de tiofen), sesamin-derivati si o flavona liposolubila, artemitina (3,6,7,3,4-pentametoxi-5-hidroxiflavona ), dizolvata in uleiul volatil, derivati lignanici, un fitosterol, acizi grasi, vitamina C, B6 si acid folic. 

Identificarea azulenelor se realizeaza prin reactia E.P., care consta in tratarea unei cantitati de 0,1 g produs vegetal pulverizat la 2,5 ml solutie acetofosforica de p-dimetilaminobenzaldehida. La incalzire pe baia de apa timp de 10 minute apare o coloratie verde-albastra. 

Noile cercetari intreprinse de ROUX, BERTRAND TSCHIRCH au dovedit ca mugurii de pelin au un bogat continut de potasiu si nitrati (cca 2,7% de salpetru, substanta uscata), ulei volatil (0,2-0,5%, rar chiar 2%) de culoare albastru, verde sau chiar maro. Componenta principala mai ales a uleiului continut in frunze este tuiona (ulei absintic, care este otravitor) si alcoolul tujilic (C10H18) precum si ester izovalerian, acid palmitic (mai ales in radacina), absintina, un alcool toxic pentru sistemul nervos, o substanta amara cristalina care se dizolva greu in apa dar usor in alcool si chiar in solutie de 1: 60000 isi pastreaza gustul amar.

Uleiul estential, in cantitate de pana la 1,7% este format si din felandren, pinene, tuione in cantitate de 3-12%, acetat de tuil, bisabolene, palmitat de tuil, camfene, cadinene, nerol, camazulene, glicozid amar, acid absintic, anabsina, artametina, acid succinic, taninuri, rezine, amidon, malati, lactone formate din arabsina, artabina, ketopelenoide.

Actiune farmacodinamica utilizari terapeutice : Substantele amare si componentele uleiului volatil au actiune excitanta a secretiei gastrice, anti-inflamatoare a mucoasei gastrointestinale si slab antihelmintica.

Preparatele de Pelin sunt utilizate ca eupeptic amar in anorexie si atonii gastrice si in inflamatii cronice ale aparatului digestiv. Da rezultate bune in dispepsiile insotite de constipatii. Este contraindicat la gravide si in afectiunile nervoase. In cantitati mari uleiul volatil al acestei specii provoaca fenomene nervoase toxice, halucinatii si convulsii epileptiforme, scaune involuntare, inconstienta si chiar moarte.

Partile aeriene ale Artemisiei absinthium datorita gustului amar si a mirosului placut, aromat, se folosesc sub forma de extract alcoolic pentru stimularea si imbunatatirea poftei de mancare. Infuzia neindulcita sau tinctura se administreaza cu 15-30 minute inaintea meselor principale.  

Extractul alcoolic concentrat din partile aeriene se intrebuinteaza in terapia veterinara, sub forma de frictiuni contra intepaturilor provocate de insecte. 

Este tonic amar ( lactone sesquiterpenice ) , emenagog si antihelmitic ( tuiona ), colagog ( ulei volatil, principii amare ), antibacterian, antipiretic, schizoticid. La proprietatile tonice amare ale pelinului trebuie considerat si un efect colotrop, stimularea functionalitatii vezicii biliare, ceea ce contribuie la imbunatatirea starii generale a bolnavului. 

Pelinul stimuleaza capacitatea de rezistenta a organismului fiind indicat in tratamentul unor boli infectioase ( gripa, pneumonii ). In toate cazurile trebuie administrat cu prudenta din cauza toxicitatii tuionei, trebuie acordata atentie indeosebi atunci cand se administreaza in inapetenta sau atonie gastrica, in inflamatii ale mucoaselor gastrointestinale. 

Ceaiul de pelin este un mijloc excelent pentru a combate mirosul neplacut al gurii. 

Artemisia absinthium nu se administreaza la gravide, la femei care alapteaza, la ulcerosi. 

Utilizarea pelinului in tratamentul diverselor afectiuni se face in cure scurte de max. 8 zile. In doze mari este toxic datorita uleiului volatil, si prezinta la inceput o actiune psihoexcitanta, convulsivanta, narcotica, urmata de tremur, convulsii epileptiforme, stupoare, inconstienta, exitus.

Confuzii : Se poate confunda rareori cu Artemisia vulgaris L, Pelinarita sau Pelinul negru, care are urmatoarele caracteristici de deosebire:

– in sol are un rizom multicapitat, lipsa la A. absinthium;
– tulpina la A. vulgaris neparoasa, are dungi roscate, iar la inflorire devine aproape in intregime rosie (la A. absinthium este paroasa si verde-cenusie);
– frunzele pe partea superioara verde-inchis, neparoase, doar pe fata inferioara paroase (la A. absinthium sunt paroase pe ambele fete, din care cauza fata superioara este verde-cenusie).
Pelinarita are o ecologie asemanatoare, crescand in locuri necultivate, santuri, drumuri, zavoaie si se recolteaza uneori in scopuri medicinale.

Recoltarea, conditionarea si conditiile tehnice de receptie sunt aceleasi ca la A. absinthium.
Artemisia vulgaris contine ulei volatil bogat in compusi terpenici, metili-nozitol, tauremizina, sitosterine, tetracozanol, cetone etc.
Partile aeriene ale plantei recoltate in timpul infloririi au proprietati tonic-amare, eupeptice, colagoge si emenagoge. Se utilizeaza limitat.
A. campestris L. (Pelin nemirositor) este glabra, atat pe tulpina, cat si pe frunze si lipsita de mirosul puternic si caracteristic al speciei medicinale.

In unele tari, bauturile continand cantitati mari de pelin sunt interzise, in etilismul cronic absintic se constata insomnii, tulburari de sensibilitate, tulburari psihice, pierderea memoriei, convulsii, greata, varsaturi matinale, tremuraturi ale membrelor etc. Se poate utiliza la obtinerea pe scara industriala a azulenului. Intra in compozitia ceaiului tonic aperitiv.

author: IT LSE