Loading...
Blog
  • Main page
15
05
2014

Paducelul(Crataegus monogyna Jacq. Crataegus oxyacantha)

By IT LSE 0

Descriere : Arbusti pana la arbori inalti de 3-8 (10) m, spinosi ; tulpina : scunda, neregulata, cu coroana rara, pendenta, ajungand de multe ori la suprafata solului ; frunze : rombic-ovate cu lobi adanci pana la 1/2 limbului, dand aspect penat-lobat (la C. monogyna) sau numai cu 3 lobi putin adanci (C. oxyacantha), lungi pana la 5-7 cm, verzi lucitoare pe fata superioara, pe dos verde deschis, cu stipele la baza ; flori : in corimbe erecte, albe, cu petale rotunde, cu un singur ovar (C. monogyna) sau doua ovare (C. oxyacantha) ; fructe : ovoide, rosii, de 7-10 mm, carnoase (partea carnoasa provine din receptacul, fiind deci fructe false), samburi – 1 (la C. monogyna) sau 2 (C. oxiacantha).

Materia prima : Folium Crataegi – frunze variabile ca forma : lat-ovate, rombic ovate sau rombic obovate ; la baza ascutite sau trunchiate, lungi de 3-5 (7) cm, coriacee, pe fata lucioase, verzi, glabre, pe dos de culoare verde mai deschisa, penat lobate sau inegal sectate, cu 3-7 (9) lobi. Lobii care patrund mai mult de jumatatea laminei sunt numai spre varf neregulat simplu sau dublu serati (C. monogyna). La C. oxyacantha frunzele sunt numai cu 3 (5) lobi care abia patrund pana la jumatatea laminei.

Flores Crataegi flori cu peduncul de maximum 1 cm, cu sepale triunghiulare, rotunjite sau ascutite, glabre sau paroase la interior. Petalele rotunde, de 5-6 mm, de culoare alb-crem. Au cca. 20 stamine, cu un pistil (foarte rar doua). Miros caracteristic, gust usor astringent.

Folium Crataegi cum floribus – este format din buchete de flori cu frunze la baza, cu o ramurica de maximum 1 cm. Miros caracteristic, gust amarui.

Fructus Crataegi – in stare uscata este format din fructe ovale sau globuloase cu suprafata zbarcita, fara pedicel, de 8-15 mm in diametru,de culoare brun-roscata la exterior si galben-roscata la interior, cu 1-3 seminte ovat-alungite, de 2-4 mm. Miros slab, gust dulceag.

Ecologie si raspandire : Specie putin pretentiosa fata de sol si clima, cu caracter xerofit. Se acomodeaza la conditiile cele mai variate, preferand totusi statiuni calduroase si pante insorite. De asemenea, se acomodeaza la soluri foarte variate, chiar pe cele mai uscate si compacte. Pretentii ceva mai ridicate fata de lumina. Se intinde din zona de stepa unde formeaza tufarisuri, pana in zona de deal si chiar munte, in lizierele padurilor sau in stratul de arbusti al padurilor mai luminoase (in special stejar) , invadant in pasuni si poiene. Uneori poate forma masive intinse – ex. Carbunari – jud. Caras-Severin. Raspandit in toate judetele tarii (C. oxyacantha este raspandit mai mult in sud-estul tarii).

Recoltare : Toate produsele se culeg numai pe timp uscat, de preferinta in zilele insorite. In special florile, culese pe ploaie sau roua, se brunifica foarte usor, depreciindu-se. Florile si buchetelele de flori cu frunze se recolteaza la inceputul deschiderii florilor, incepand din a doua jumatate a lui Aprilie in sudul si vestul tarii in regiunile de campie, continuand esalonat in cursul lunii Mai pentru zonele de deal si munte. Frunzele au o perioada de recoltare mai lunga, inainte, in timpul sau dupa inflorire, pana in Iunie-Iulie, iar fructele in Septembrie-Noiembrie cand se inrosesc.

Metode de recoltare : – florile – prin ciupire sau prin prinderea intre degete a inflorescentei si tragerea mainii in sus, astfel ca in palma sa ramana florile fara pedunculi (lungimea acestora de max. 1 cm) ;- buchetele de flori cu frunze si frunzele – prin strujire, fie direct pe arbust, fie prin taierea ramurelelor si curatarea lor ulterioara. Deoarece arbustul este ghimpos se pot confectiona palmare simple din panza groasa cu care se evita zgarieturile ; fructele – se culeg direct de pe arbust, fara codita. Toate produsele se culeg numai in cosulete sau ladite, evitandu-se sacii unde datorita lipsei de aer si presarii se incing, se lovesc si se depreciaza.

Pregatirea  in vederea prelucrarii : Florile, buchetelele de flori cu frunze si frunzele se usuca pe cale naturala la umbra, in locuri cat mai aerate, de preferat in poduri acoperite cu tabla, in strat subtire, astfel incat uscarea sa se faca cat mai repede. La uscator se face la o temperatura pana la 35°. Fructele se usuca pe cale naturala la soare, in strat subtire, intorcandu-se din cand in cand pentru a se usca uniform, iar pe cale artificiala in uscatorii la 70°.
Randamentele la uscare : flori si buchetele de fiori cu frunze 4-5/1, frunze 2-3/1, fructe 2-3/1.

Conditiile tehnice de receptie prevad : – pentru flori – culoarea crem si codita de cel mult 1 cm, admitandu-se ca impuritati max. 5% flori brunificate si max. 1% resturi de ramurele, corpuri straine organice si minerale – max. 0,5% pentru fiecare, umiditate – max. 13% ; – pentru buchetele de flori cu frunze ca impuritati admise – flori brunificate – max. 5%, frunze brunificate – max. 2%, resturi de ramuri de la buchetul floral ce depasesc 1 cm – max. 2%, corpuri straine minerale si organice – max. 0,5% pentru fiecare, umiditate – max. 13% ; pentru frunze – impuritati admise : frunze brunificate – max. 5%, resturi de ramuri ce depasesc 1 cm – max. 2%, corpuri straine organice si minerale – max. 0,5% pentru fiecare, umiditate max. 13% ; – fructele proaspete trebuie sa aiba culoare rosie, sa contina fructe innegrite – max. 2%, fructe imature – max. 1%, resturi de ramuri, frunze, codite – max. 3%, corpuri straine organice si minerale max. 0,5 pentru fiecare, iar umiditatea sa fie cea normala a fructelor proaspete ; – fructele uscate – capata culoarea brun-roscata ; pot contine fructe innegrite arse – max. 3%, fructe imature – max. 1% alte parti din planta – max. 3%, corpuri straine organice si minerale – max. 0,5% pentru fiecare, umiditate – max. 14%.

Compozitie chimica : Foarte bogata. In partile inflorite cu frunze se afla acidul crategic care este de fapt un complex format din compusi triterpenici : acid crategolic, neotegolic si acantolic ; acid ursolic si oleanolic; derivati de natura flavonoidica : hiperozidul, un ramnozid al vitexinei, leucoantocianidina, un heptaoxiflavonbiozid cu actiune cardiotonica, cvercetina, acid clorogenic, acid cafeic, amigdalina, colina, sorbitol,vitamina C ; amine : trimetilamina si amilamina ; ulei volatil ce contine aldehida anisica ; taninuri de natura catehica, pectine, saruri minerale etc.
Fructele contin : taninuri de natura catehica, vitaminele Bt si C, antociani, flavonoizi, acizi tartric, citric, ursolic, oxalic, nicotinic, clorogenic, sorbitol, colina, acetiloolina, glucoza, fructoza, pectine, ceara, ulei gras, substante minerale. Semintele nu contin principii active.

Actiune farmacodinamicautilizari terapeutice : La fel de complexe ca si compozitia chimica, produsele farmaceutice din frunzele, florile si fructele de paducel actioneaza sinergic asupra aparatului cardiovascular si asupra sistemului nervos central. Astfel, efectele simpaticolitice, hipotensive arteriale, vasodilatatoare in special asupra coronarelor si actiunea sedativa asupra sistemului nervos central a acestor specii au fost demonstrate de majoritatea cercetatorilor prin experimentari pe animale de laborator si au fost aplicate clinic cu bune rezultate.
In doze terapeutice, extractele de paducel constituie unul dintre importantele medicamente de origine vegetala care dau bune rezultate in dereglarile cardio-vasculare. Se aplica pentru actiunea vasodilatatoare generala si specifica pentru coronare, ca sedativ in nevroze cardiace si ca hipotensiv usor. Da rezultate bune si in anghina pectorala si este un apreciat sedativ vegetal. Rezultate favorabile se obtin prin asocierea cu digitalicele. Frunzele cu flori intra in compozitia ceaiurilor antiastmatic si calmant impotriva tulburarilor cardiace, iar fructele in ceaiul calmant.Intra in produsul farmaceutic romanesc Pasinal. Confuzii: In flora spontana a Romaniei se mai intalnesc si speciile C. nigra W. et K. si C. pentagyna W. et K., ambele pe coaste insorite,prin stejarete. Ele se deosebesc de speciile medicinale prin : – numar mai mare de pistile (5) in floare fata de 1-2 la speciile medicinale ; acestea raman persistente si la fructe, care au o culoare mai inchisa, negricioasa sau purpurie ; – pedicelii florilor si caliciul cu peri desi lanosi (la cele medicinale glabri).

Prepararea si administrarea infuziei : Infuzia de paducel se prepara dintr-o lingurita de flori sau frunze, la 250 ml de apa. Infuzia se poate face si din fructe de paducel, dar in acest caz este nevoie de 2 lingurite. Se da in clocot se lasa 15 minute in repaus, dupa care se strecoara. Din infuzia astfel preparata se bea 1 cana dimineata si 1 cana seara, cu inghititul mici si rare.Se poate administra si pulberea obtinuta prin zdrobirea fructelor uscate. Doza recomandata consta intr-un varf de cutit, de 3 ori pe zi. Eficienta tratamentului cu preparate din paducel presupune administrarea pe o perioada indelungata, de cel putin 6 luni pe an.

Contraindicatii : Nu se administreaza la bolnavii cu cardiopatii valvulare, edeme cardiace, cu afectiuni cardiace in stadiu avansat. Inainte de administrare este indicata consultarea medicului. Folosirea remediului trebuie supravegheata de medic!

author: IT LSE