Loading...
Blog
  • Main page
15
05
2014

Omagul(Aconitum species sectio Napellus)

By IT LSE 0

Din sectia Napellus D.C. in tara noastra cresc 3 specii medicinale : A. romanicum Wol., foarte rara in Moldova, necesitand ocrotire, A. tauricum Wulf. si A. callibotryon Rchb., mai raspandite, dar a caror recoltare trebuie limitata pentru a nu disparea din flora tarii noastre. Datorita acestor considerente, omagul trebuie cultivat pentru scopuri medicinale in functie de cerinte.

Descriere : Speciile mai raspandite in flora tarii noastre din aceasta sectie a genului Aconitum sunt A. tauricum Wulf. si A. callibotryon Rchb., la care se refera si descrierea : plante erbacee, perene, inalte de 20-60 (100) cm, cu tuber alungit, napiform, cu numeroase radacini secundare. In timpul infloririi se formeaza din „tuberul mama” inca un „tuber fiica” care se mareste. La capatul superior a tuberilor fiica formeaza muguri din care in anul urmator se vor forma tulpinile aeriene. Tulpina la ambele specii este dreapta, rigida si groasa la prima specie si mai subtire la cea de a doua ; frunzele cu petioli scurti 5-6 divizate, pedate, cu diviziunile romboidal-dilatate, in partea superioara repetat trifidate (la prima specie) si 5-divizate cu diviziunea mijlocie cuneat dilatata de la mijloc in sus repetat divizata. Inflorescenta este un racem cu flori dese, lung de 10-20 cm, cilindric, pedicelii mai scurti decat florile, cu bracteile infe­rioare intrecand florile (A. tauricum) si racem la baza adesea ramificat, lung, cu flori mai putin dese, iar bracteele nu intrec florile (A. callibo­tryon). La ambele specii florile sunt de culoare violet-inchis, coiful emisferic mai scurt decat lat, la varf rotunjit cu cioc treptat ascutit la A. tauricum si coif hemisferic, drept sau oblic, boltit, mai inalt decat lat, linia bazala slab arcuita, prelungita intr-un cioc scurt, ascutit la A. calli­botryon ; semintele pe muchii aripate, netede pe fete la prima specie si paroase la cea de a doua specie.

Materia prima : Tubera Aconiti, asemanatoare la ambele specii, este formata din radacini carnoase, ingrosate, conice, de 4-8 cm lungime si de 2-3 cm grosime la diametrul maxim. Poarta la partea superioara restul tulpinii sau un mugure acoperit de scuame si resturile (cicatricele) radacinilor secundare dispuse in randuri verticale. Uneori materia prima este formata din doi tuberi uniti intre ei printr-un pedicel. Suprafata exterioara este de culoare bruna-negricioasa, striata longitudinal. Fractura este neteda de culoare albicioasa. Nu are miros specific. Gustata cu prudenta este la inceput dulce apoi acra, cu sen­zatia de furnicaturi in limba, apoi intepatoare, astringenta. Mai rar se utilizeaza partile aeriene ale plantei (Herba Aconiti) sau frunzele (Folium Aconiti).

Ecologie si raspandire : Creste in locuri ierboase, stancoase din re­giunea subalpina si alpina, in general la peste 800-1 000 m in intreg lantul Carpatilor Orientali si Meridionali precum si in Muntii Bihorului si Trascaului. Deoarece solicitarile ar putea duce la epuizarea bazinelor din flora spontana, se fac incercari de introducere a speciei in cultura.

Tehnologia de cultura : Omagul, cu toate ca luat in cultura da exemplare viguroase, luxuriante, totusi in prima parte a vegetatiei sufera mult datorita buruienilor. De aceea, se recomanda sa urmeze dupa o prasitoare timpurie sau dupa o leguminoasa timpurie, care lasa terenul curat de buruieni si ofera posibilitatea executarii unei duble araturi pana la insamantare sau plantare. Poate reveni pe acelasi teren dupa o perioada de 5-6 ani.

Dupa recoltarea plantei premergatoare, se executa o aratura de 18-20 cm, la circa trei saptamani : terenul se lucreaza cu cultivatorul si lucrarea se repeta pana in toamna, cand se executa a doua aratura adanca la 25-30 cm. La aratura din toamna se incorporeaza in sol 20-30 kg/ha s.a. fosfor, 20-40 kg/ha s.a. potasiu si 1-1,5 t/ha praf de var, iar in primavara, inaintea cultivatorului, 30-50 kg/ha s.a. azot. Primavara solul se afineaza cu combinatorul, cultivatorul sau grapa cu discuri, pregatindu-se in vederea plantarii.

Inmultirea omagului se poate face prin seminte in rasadnite calde sau reci si prin tubercul. Rasadnitele se pregatesc in conditii obisnuite, fie cele calde, fie cele reci. Pentru 1 ha sunt necesare 60 m2 rasadnite calde sau 150 m2 rasadnite reci. Insamantarea in rasadnite calde se face la inceputul lunii februarie, iar a celor reci toamna tarziu in ajunul inghe­tului. Cantitatea de samanta necesara este de 0,400 g la puritatea de 90%, germinatia de 70% si umiditatea maxima de 12%. Greutatea medie a 1 000 seminte este in medie de 2,17 g, iar la un gram intra circa 437 se­minte. Plantarea la locul definitiv se va face primavara dupa ce a trecut pericolul brumelor tarzii sau a inghetului. Plantele sunt apte a fi plan­tate in camp cand au 4—5 frunze si o talie de 6—8 cm. Inainte de scoa­terea plantelor, pamantul din rasadnita se uda. Plantele scoase se mocirlesc si se planteaza cate doua fire la interval de 60—70 cm intre randuri si la distanta de 40 cm intre perechile de plante pe rand. Omagul se poate inmulti si prin tuberculi. Pentru aceasta, se vor folosi numai tuberculi tineri, carnosi si sanatosi. Cei zbarciti nu mai au putere de vegetatie. Tuberi se vor planta la aceleasi intervale si distante ca si rasadurile, avandu-se grija ca mugurii sa fie orientati in sus.

Ca lucrari de intretinere se recomanda trei prasile si 1-2 pliviri. Prima prasila manuala se face superficial, imediat ce s-au prins rasa­durile sau tuberi, cu grija, sa nu se deranjeze plantele tinere. A doua prasila se face la 2-3 saptamani dupa prima sapa. Aceasta poate fi mecanica, cand se executa si primul plivit. La a treia prasila, care poate fi mecanica sau manuala, se executa si musuroitul. Cultura poate ramane 3-4 ani pe acelasi teren ; in acest caz, lucrarile de intretinere din anul intai se repeta in fiecare an.

Recoltarea tuberilor se face toamna in preajma incetarii vegetatiei, de regula in al doilea an de cultura, cu care ocazie se desfiinteaza cultura. Recoltarea se face cu plug fara cormana sau cu masina de recol­tat cartofi. In cazul executarii recoltarii cu cazmaua, atunci se poate recolta incepand din anul I-III numai tuberele-fiica, avand grija de a lasa la fiecare cuib 2-4 tuberi-mama nederanjati.

In cazul in care de la cultura de omag se recolteaza numai frun­zele, aceasta se face inainte de aparitia florilor, prin luna iunie. In cazul cand pe acelasi exemplar se recolteaza si tuberi si frunze, atunci acestea din urma se vor rupe numai spre toamna pentru a da timp tuberilor-fiice sa se dezvolte.

Evaluarea productiei de tuberi este similara cu cea a rizomilor de valeriana, iar a frunzelor cu cea a frunzelor de nalba de cultura.
 
Recoltarea produsului din flora spontana : De pe o suprafata anu­mita se vor recolta maximum 25% din plante prin rarire. Pentru recol­tarea tuberelor se scot cu cazmaua in timpul infloririi atat tuberele mame, cat si cele fiice, iar dupa inflorire numai tuberele fiice, intrucat tuberele mame nu mai contin alcaloizi.

Deoarece si partile aeriene contin alcaloizi, se pot recolta la cerere fie ramurile si varfurile, fie numai frunzele, in timpul infloririi, cand au continut maxim de substante active, sub numele de Herba Aconiti. In interesul conservarii speciei, va trebui studiata posibilitatea folosirii mai intense a partilor aeriene, recoltarea pe scara larga a tuberelor ducand la diminuarea bazinelor cu aceasta specie atat de reprezentativa si de decorativa in peisajul montan.

Datorita toxicitatii mari a plantei, la terminarea lucrului, culega­torii isi vor spala bine mainile si fata, iar resturile de plante vor fi ingropate.

Pregatirea produsului in vederea prelucrarii : Tuberele recoltate se scutura de pamant, se freaca cu o perie aspra si se spala (apa in care s-a facut spalarea trebuie aruncata in gropi, iar recipientii spalati, pentru a nu se produce intoxicarea animalelor ; nu se va face spalarea in ape curgatoare), apoi se fasoneaza, taindu-se radacinile secundare si par­tile aeriene. Uscarea trebuie facuta cat mai repede, la soare sau in camere incalzite, deoarece prin uscare inceata tuberele se innegresc la interior, iar cantitatea de alcaloizi scade. Partile aeriene se usuca la umbra, in strat subtire, in locuri bine aerisite. Pe cale artificiala, la uscarea tuberilor temperatura va fi la inceput de cea 25° si treptat se urca pana la 45°. Pentru frunze tempera­tura se ridica progresiv de la 25° la 35°.

Depozitarea produsului, dat fiind toxicitatea sa, se va face in inca­peri speciale, destinate produselor toxice. Randamentele de uscare sunt : 4-4,5/1 pentru tubere, 4-6/1 pentru partea aeriana.

Conditiile tehnice de receptie pentru Tubera Aconiti prevad la con­tinutul maxim de impuritati resturi de tulpini mai lungi de 5 mm – max. 2% si tubere seci sau brunificate – max. 5% ; la corpuri straine – max. 0,5% atat pentru cele organice cat si pentru cele mine­rale, iar umiditate – max. 13%.

Pentru Herba Aconiti (frunze si varfuri tulpinale foliate de. max. 10 cm) : impuritati – frunze innegrite sau brunificate – max. 7%. alte parti din planta – max. 3% ; corpuri straine organice -max. 0,5% si minerale – max. 0,5 % ; umiditate – max. 13%.

Compozitie chimica : Radacinile principale (tuberele) contin 40-50% amidon, zaharuri, substante de natura proteica, acizi organizi (acid aconitic, malic, tartric, citric s.a.), colina trigonelina, saruri minerale.

Principiul activ este reprezentat de alcaloizi de tip aconitinic (acetil-benzoil-N-metil alcamine) care in materia prima proaspata sunt insotiti de benzoilaconina si aconina. Alcaloizii de tip aconitinic au la baza un nucleu pentaciclic care difera prin substituientii grefati la C1, C3 si C18, acidul aromatic care esterifica gruparea hidroxil de la C10 si prin radi­calul alchil de la atomul de azot. In speciile din tara noastra, mentio­nate ca medicinale predomina spre deosebire de speciile europene, hipaconitina, iar aconitina este prezenta in proportie de cca. 20% din totalul alcaloidic. S-a identificat la speciile noastre si prezenta alcaloidului mioaconitinona care pana in prezent nu a fost semnalata in speciile europene.

Alaturi de alcaloizii principali de tip aconitinic s-a mai semnalat prezenta delfininei, mezaconitinei, neopelinei, magnoflorinei si a altor alcaloizi in mici cantitati. De asemenea, in speciile de Aconitum si Delphinium exista si grupa atizinelor, baze tertiare mai putin toxice.

In tuberele-mama cantitatea maxima de alcaloizi este pana la inflorire, iar in tuberele fiica toamna. Cantitatea cea mai mare de alcaloizi (1,40-2%) se afla in seminte, apoi in tubere (0,25-1%), in flori (pana la 0,70%) si cel mai putin in tulpini si frunze.

Actiune farmacodinamica – utilizari terapeutice : Efectele asupra organismului se datoresc alcaloizilor de tip aconitinic si sunt caracterizate in prima faza prin iritarea terminatiilor nervoase senzitive care se mani­festa prin prurit, senzatii parestezice (senzatii de amorteala) urmate apoi de paralizie motorie de tip curarizant dupa o scurta perioada de excitare. In cazul intoxicatiilor apare teama, ameteala, epuizarea musculara. Temperatura scade, ritmul cardiac devine neregulat prin disociere auriculo-ventriculara. Tulburarile respiratorii se accentueaza pana la asfixie. Luciditatea ramane nealterata pana la moarte.

Aconitina este una din cele mai puternice otravuri cunoscute. Un miligram poate omori un adult.

In doze terapeutice, tinctura din tuberele de Aconitum prin efectele asupra trigemenului are actiune analgetica si inhiba reflexele de tuse pornite din zona laringelui superior. Dozele mici maresc secretiile diges­tive, iar cele mari le diminueaza. Respiratia la doze mici este excitata, urmand apoi bradipnee (incetinirea ritmului respirator). Prin reflexe vagale periferice pornite de la receptorii pulmonari se poate declansa apnee (oprirea respiratiei).

Produsele farmaceutice obtinute din tuberele speciilor terapeutice sunt utilizate la indicatia medicului dupa o extrem de precisa dozare in nevralgii ale trigemenului, dureri faciale, ticuri nervoase ale fetei, sciatica, in laringite, bronsite, gripa, tuse convulsiva etc, in special in asociere cu alte medicamente. Tubera Aconiti si Tinctura Aconiti sunt oficinale in F.R.IX si intra in compozitia Sirogalului, Sirogalului cu efedrina si a Tusomagului.

author: IT LSE