Loading...
Blog
  • Main page
15
05
2014

Nalba Mare(Althaea oficinalis)

By IT LSE 0

Descriere : Specie ierboasa perena, sim­pla, erecta, inalta de 0,60-1,50 m sau chiar mai mult, cu peri palosi pe intregul aparat vegetativ ; radacina : carnoasa, cilindrica, lunga de 20-30 cm si groasa pana la 2-3 cm, cu ramificatii putine dar groase si alungite, cenusie deschis la suprafata si alb-galbuie la interior ; tul­pina : cilindrica, lignifiata la baza ; frunze : lung petiolate, usor lobate (cele inferioare cu 5 lobi, cele superioare cu numai 3 lobi), cordiforme, de 4-10 cm lungime, cu margini neregulat dintate, verzi-albicioase si catifelate datorita perilor foarte desi; flori : in raceme dispuse la varful tulpinii, cu flori putine si rare ; florile au un caliciu dublu, corola din 5 petale alb-roz, triunghiulare, de 1-2 cm, stamine numeroase, violete si paroase cu antere rosii, inconjurand pistilul; fructe : capsule turtite care se desfac in 13-20 segmente cu cate o samanta reniforma turtita lateral de 3-4 mm lungime.

Materia prima : Folium Althaeae – frunze scurt petiolate, mai mult lungi decat late, de dimensiuni cuprinse intre 5-10 cm, cele superioare alungit-acute 3-5 lobate, cele inferioare triunghiular, pe margini neregulat dintate.  Frunzele sunt catifelat paroase pe ambele fete, moi la pipait, iar pe partea infe­rioara au nervuri proeminente. De cu­loare verde-cenusiu-albicioasa, nu au miros, iar gustul este mucilaginos.

Flores Althaeae –  flori cu caliciu format din 8-10 foliole concrescute la baza, paslos paroase. Petalele sunt libere, albe sau albe-roz, triunghiular de 10-20 mm lungime, usor emarginate, pe fata papiloase si cu peri lungi la baza. Staminele au filamentele pufos-paroase, de culoare violacee, cu antere rosii-purpurii. Miro­sul este slab, necaracteristic, gustul fad, mucilaginos.

Radix Althaeae  –  se prezinta sub forma de radacini curatate de ramifi­catiile laterale, de suber si de o parte a parenchimul cortical. Sub forma de fragmente cilindrice sau cubice, uneori lungi de cca. 10 cm, despicate, cu supra­fata  externa  avand santuri longitudinale si cicatrice reprezentand urmele radacinilor inde­partate. Radacinile sunt pufoase si moi la pipait din cauza fibrelor liberiene. Fractura este fibroasa la exterior si granuloasa catre centru. Materia prima are culoare alba sau galbuie, cu miros slab caracteristic, gust dulce, mucilaginos.

Numai la cerere se livreaza radacini necuratate de suber (Radix Althaeae non mundata). In F.R. IX figureaza ca materie prima : Althaeae folium si Althaeae Radix.

Ecologie, raspandire in flora spontana si zonare in cultura : Specia este pretentioasa fata de umiditatea solului, suportand chiar apa frea­tica la mica adancime. In schimb, rezista bine la umiditate atmosferica mai redusa. Este o planta de lumina puternica, vegetand numai in locuri bine insorite. Suporta foarte bine temperaturi ridicate, datorita parozitatii care micsoreaza transpiratia si evita totodata supra incalzirea supra­fetei foliare. Necesita soluri permeabile, usoare, luto-nisipoase, nisipo-lutoase sau chiar nisipoase, bogate in humus. Evita terenurile grele, argiloase, reci. Foarte adaptabila la reactia solului, putand pune in valoare si pe cele usor saraturoase sau alcaline.

In flora spontana vegeteaza numai in zona de campie, cu deose­bire prin locurile nisipoase de pe langa ape curgatoare sau balti, in zavoaie, pe langa trestisuri, uneori ruderala, indeosebi in Oltenia si Muntenia in judete limitrofe Dunarii (Mehedinti, Dolj, Teleorman, Ilfov, Ialomita, Braila), in Dobrogea – atat in judetul Constanta, cat si in Tulcea – mai ales in delta, in Transilvania – in Campia de Vest (Ti­mis, Bihor, Satu-Mare). Se recomanda cultivarea in judetele unde gaseste conditii favorabile si in flora spontana.

Tehnologia dc cultura : Nalba mare se cultiva in afara asolamentului ca planta bienala sau trienala. Prefera sa urmeze dupa o cereala de toamna sau dupa o prasitoare. Nalba mare poate reveni pe acelasi teren dupa 7 ani. Solicita o lucrare profunda a terenului (solului) si o mobilizare desavarsita, de aceea se va face o aratura imediat dupa re­coltarea plantei premergatoare si terenul va fi lucrat continuu cu grapa stelata sau cu cultivatorul pana in toamna cand solicita o aratura exe­cutata cu plugul desfundator la o adancime de 30-35 cm (adica la adancimea maxima permisa de sol) si din nou se lucreaza cu combinatorul sau cu cultivatorul urmat de o grapa.

La aratura adanca se incorporeaza in sol 45-50 kg/ha s.a. fosfor si 45-50 kg/ha s.a. potasiu, iar primavara inainte de rasarire se admi­nistreaza 30-40 kg/ha s.a. azot.

Inainte si dupa semanat terenul se lucreaza cu tavalugul. Insamantarea, de regula, se face in pragul iernii inaintea caderii primului inghet din regiune sau primavara foarte timpuriu (cand este posibil in ferestrele de primavara). Insamantarea se face cu masina SUP-21 la distanta de 70 cm, dandu-se 6-8 kg/ha samanta cu puritatea de 80%, germinatia de 75% si umiditatea maxima de 12%. Greutatea medie a 1 000 seminte este de 0,871 g, iar la 1 g intra in medie 533 boabe. Adan­cimea de semanat optima este de 1,5 cm. In cazul insamantarii de pri­mavara, materialul de inmultire se amesteca cu cca. 100 g samanta de salata ca planta indicatoare.

Rasarind ceva mai greu (in 3-4 saptamani), se recomanda lucrari de distrugere a crustei si prasile oarbe superficiale intre randuri. Cand plantele au o talie de 3-4 cm se bucheteaza la 18-20 cm pe rand si se praseste mecanic. La talia de 7-8 cm se raresc lasandu-se 5-6 plante pe metrul liniar.

In anul doi si trei de cultura se executa doua prasile mecanice, una manuala si cate un plivit.

Recoltarea frunzelor, ca si a radacinilor, se poate face din anul doi de cultura. Frunzele se recolteaza cu foarfeca de vie, fara petiol, cu grija ca pentru tot ce s-a recoltat in ziua respectiva sa se asigure spatiu de uscare natural sau artificial la temperatura de 40-50°C. Se va avea grija sa se recolteze numai frunzele ajunse la maturitate si nu toate odata pentru a se asigura continuitatea in vegetatie a plantei.

Radacinile se recolteaza in toamna anului doi sau trei, cand vege­tatia inceteaza. In prealabil se cosesc si se indeparteaza partile aeriene si apoi, cu plugul fara cormana sau cu masina de recoltat cartofi, se recolteaza radacinile.

La hectar se pot obtine 1 000-1 100 kg frunze deshidratate si 1 500-2 000 kg radacini deshidratate.

Evaluarea productiei de frunze este similara celei de nalba de cultura, iar a productiei de radacini este similara reventului.

Pentru obtinerea materialului de inmultire se vor alege parcelele cele mai bine dezvoltate, curate de buruieni. Se executa purificarea bio­logica si nu se recolteaza nici o frunza pentru productie. Momentul optim de recoltare este atunci cand 50-55% din fructe au devenit ce­nusii. Se recolteaza cu secera dimineata, pe roua, pentru a se evita scuturarea, se leaga in snopi, se asaza in picioare si dupa 2-3 zile se treiera, se vantura 1-2 zile si se pastreaza la loc uscat si curat. La hectar se obtin 300-400 kg material de inmultire. Spre deosebire de alte plante medicinale, fructele de nalba mare au o germinatie mai buna intre 2-4 ani vechime.

Bolile, daunatorii si mijloacele de combatere : Nalba mare este uneori atacata de rugina (Puccinia malvacearum). Atacul cuprinde frun­zele si tulpina sub forma de puncte galben-portocalii care apoi se brunifica. Se combate la primele aparitii cu solutie de permanganat de potasiu 1% și eliminarea plantelor atacate.

Dintre daunatori, mai frecventi sunt puricii nalbei (Pedagrica malvae si Pedagrica juscicornis), care ataca partile tinere ale plantei (varfurile frunzelor, chiar florile). Se combat prin prafuiri cu Lindatox-3 sau Pinetox. De asemenea, in culturile de nalba mai poate fi intalnita si gargarita nalbei (Apion longiroslris) prezenta pe frunze si flori. Se combate cu prafuiri repetate de 2-3 ori cu Lindatox-3 la interval de 6-7 zile.

Recoltarea din flora spontana : Frunzele se recolteaza inainte de inflorire si cel tarziu la inceputul infloririi, deoarece ulterior planta este atacata de puricii de plante (lunile mai-august). Recoltarea se face numai prin ciupire, nu si prin strujire, deoarece frunzele trebuie luate fara petiol. Florile se recolteaza la inceputul infloririi, cu tot cu caliciu. Pentru radacini momentul optim este in lunile octombrie-noiembrie, dupa uscarea partii aeriene, cand si continutul in substante active este maxim, precum si la inceputul primaverii (martie – prima juma­tate a lui aprilie). Radacinile se scot cu ajutorul cazmalei, iar ca masura de conservare a bazinelor, se taie coletul si se reintroduce in sol.

Frunze se aleg si se indeparteaza cele atacate de insecte sau rugina, cele brunificate, se rup eventualii petioli, dupa care se intind in strat subtire la umbra, in incaperi aerisite ; uscarea pe cale artificiala se face la 40-50°. Flo­rile se usuca in mod asemanator.

Radacinile se freaca cu peria si se scutura pentru indepartarea pamantului (nu este recomandata spalarea cu apa, deoarece mucilagiile sunt foarte solubile, decat in cazul solurilor argiloase foarte aderente), se inlatura partile lemnificate, seci sau atacate de insecte. Produsul poate fi solicitat ca atare, ca radacina necojita, in care caz se taie in fragmente de max. 20 cm, iar cele groase se si despica.

Daca se cere radacina cojita, se curata scoarta cu cutitul pana la primul strat alb, dupa care de asemenea se face sectionarea in fragmente pana la 20 cm sau in rondele despicate de 1-2 cm sau in cuburi de aceeasi dimensiune. Uscarea se face la soare sau in incaperi bine ventilate, iar la uscator fara a depasi 40°, deoarece se ingalbeneste.

Randamentul la uscare : – pentru frunze 3-4/1 ; – pentru flori 4-5/1 ; pentru radacini 3-5/1.

Conditiile tehnice de receptie prevad :- pentru flori – impuritati : flori brunificate – max. 5% și res­turi din planta – max. 2%, corpuri straine organice si minerale – max. 0,5 pentru fiecare, umiditate – max. 13% ;-    pentru frunze – max. 8% impuritati (frunze atacate de in­secte, brunificate, ingalbenite sau patate), corpuri straine organice – max. 0,5% si minerale – max. 1%, umiditate – max. 14% ;-    pentru radacini decojite – se admit fragmente de 10-20 cm cu o grosime minima de 5 mm, avand ca impuritati max. 5% radacini lignificate, noduroase, max. 5% radacini brunificate sau patate, max. 2% radacini cu portiuni de coaja si max. 3% radacini in afara limitelor admise, corpuri straine organice si minerale – max. 0,5% pentru fie­care, umiditate – max. 14% ;-    pentru radacini nedecojite se admit ca impuritati max. 5% ra­dacini lignificate, max. 5% radacini brunificate si max. 3% radacini in afara limitelor admise, corpuri straine organice – max. 0,5 % si mi­nerale – max. 1%, umiditate – max. 14%.

Compozitie chimica : Radacinile contin 15-25% mucilagii care prin hidroliza dau acid galacturonic, ramnoza, arabinoza, glucoza, galactoza, metilpentoze ; cca. 30% amidon ; 10% zaharuri ; 1,5-2% asparagina ; substante grase, pectine, betaina, tanin, substante rezinoase etc.

Frunzele si florile contin, de asemenea, importante cantitati de mucilagii, tanin, flavonoizi etc.

Actiune farmacodinamica utilizari terapeutice : Actiunea tera­peutica a partilor de planta este imprimata de prezenta substantelor mucilaginoase si produsilor de hidroliza ale acestora. Au proprietati emoliente. Se recomanda intern in inflamatiile mucoaselor cailor respiratorii si digestive. Intra in compozitia specii pectorale impreuna cu alte plante. Nici una din partile plantei nu este toxica.

Extern, radacina sub forma de decoct se utilizeaza in gargara, lotiuni sau spalaturi ale cavitatii bucale sau vaginale. Ca atare, radacinile tinute in gura inlatura raguseala, iar la copii se foloseste pentru a favo­riza aparitia dentitiei. Frunzele intra in compozitia ceaiului pectoral nr. 2, ceaiul pentru gargara si in Species Pectorales, iar radacina in Species Pectorales.

Confuzii : In flora spontana se intalneste frecvent specia inrudita Lavatera thuringiaca L. (salvie alba), care se deosebeste de specia medi­cinala prin florile, dispuse solitar la axila frunzelor, mult mai mari decat la Althaea officinalis, avand 5-8 cm in diametru fata de 2-3 cm, iar petalele puternic emarginate (la A. officinalis drepte) si cu numai 3 sepale in caliciul extern fata de 6-9 la A. officinalis; frunzele au peri rari numai pe fata inferioara, in timp ce la A. officinalis ele sunt moi, matasoase datorita parozitatii abundente.

author: IT LSE