Loading...
Blog
  • Main page
06
05
2014

Sapunarita(Saponaria officinalis)

By IT LSE 0

Descriere : Specie ierbacee perena, erecta, de 30-70 (80) cm inaltime; partea subterana: rizom cilindric, gros pana la 2 cm, puternic ramificat; din el pornesc radacini care se deosebesc prin lipsa nodurilor cu muguri opusi, precum si stoloni; tulpini aeriene: putin sau deloc ramificate; poarta frunze si inflorescente; prezinta si lastari sterili; frunze: eliptice, alungite (7-10 cm), cu 3 nervuri, putin concrescute la baza, cu marginea intreaga; flori: in inflorescente de tip dicaziu; caliciu gamosepal, tubulos, pana la 2 cm, cu 5 dinti, 5 petale albe sau roz, usor marginate, avand o anexa la interior numita unguicula, 10 stamine, ovar alungit cu 2 stile; fructul: capsula pana la 2 cm, cu caliciul persistent, se deschide la maturitate prin 4-5 dinti inegali; seminte usor turtite, reniforme, negre, pana la 2 mm lungime si pana la 1,8 mm latime.

Materia prima : Radix Saponariae rubrae se prezinta fie sub forma de fragmente de rizomi si radacini cu stoloni de 5-10 (15) cm lungime si 2-8 cm grosime, de culoare bruna-rosiatica pana la bruna-inchis la exterior, galbena la interior, fie sub forma de materie prima fragmentata (concis). La suprafata rizomii au striatiuni longitudinale. Stolonii au nodozitati circulare cu cate doi muguri opusi, cu cicatrice rotunjite lasate de baza tulpinii si cu altele mai mici ramase de la radacinile adventive. Fractura este neteda, nefibroasa. Mirosul slab, nespecific, gust dulceag mucilaginos apoi amarui, iritant.

Ecologie, raspandire si zonarea in cultura : In flora spontana creste in locuri nisipoase insorite, in special pe marginea raurilor, a drumurilor, a gardurilor, in zona de ses si de deal, mai ales in partea de vest a tarii (judetele Arad, Bihor, Satu Mare, Caras-Severin), Dobrogea (judetul Tulcea – in Delta), Transilvania (judetul Cluj), Moldova (judetul Suceava), Muntenia (judetele Ilfov, Dambovita, Prahova). In cultura nu are pretentii deosebite fata de clima si sol; poate valorifica bine terenurile nisipoase, aluviunile adanci. Se recomanda cultura in judeteie Dolj, Ialomita si Teleorman (foarte favorabile), precum si in judetele Arad, Bihor, Constanta, Prahova, Suceava, Tulcea.

Tehnologia de cultura : In cultura poate fi anuala sau bianuala. Sapunarita da rezultate bune cand urmeaza dupa plante care lasa terenul curat de buruieni, preferabil dupa prasitoare anuale. In cazul culturilor anuale sapunarita poate reveni pe acelasi teren dupa 3—4 ani, iar in cazul culturilor bianuale poate reveni dupa 5—6 ani. Sapunarita, fiind o specie de la care se recolteaza ca produs medicinal numai radacina, terenul pe care urmeaza sa fie insamantata trebuie sa fie usor si lucrat gradinareste. In acest scop terenul se ara la 30-35 cm adancime si se mentine curat de buruieni pana la insamantare.

Odata cu executarea araturii de baza, se incorporeaza in sol 30 tone/ha gunoi de grajd bine fermentat. In lipsa acestuia se incorporeaza 45-50 kg/ha s.a. ingrasaminte fosfatice si 15-20 kg/ha s.a. ingrasaminte potasice, iar primavara, inainte de insamantare (daca s-a insamantat din toamna) se vor administra printre randuri 30-35 kg/ha s.a. ingrasaminte azotoase. Pentru reusita rasaririi uniforme, terenul se tavalugeste inainte si dupa semanat. Insamantarea se face, de regula, toamna tarziu, in mijlocul lunii noiembrie, cu masina SU-29, la distanta de 50 cm intre randuri.

Cand nu este posibil a se insamanta toamna, aceasta lucrare se poate face si primavara foarte devreme, de regula in ferestrele lunii februarie sau cel mai tarziu in primele zile de desprimavarare. Primavara, se insamanteaza cu o planta indicatoare (salata – circa 150 g/ha). Samanta se amesteca cu material inert intr-un volum de 4-5 ori mai mare decat materialul de inmultire. La hectar se dau 6 kg samanta (cu puritate 97%, germinatie 70%, umiditate maxima 12%) care se introduce la o adancime de 1-1,5 cm.

Imediat ce se disting randurile se executa o prasila usoara. In situatia in care inainte de rasarire s-a format crusta, aceasta se sparge usor cu un tavalug prevazut cu sarma ghimpata. Cand plantele au cateva frunzulite se executa a  doua prasila si in acelasi timp se pliveste pe rand. Dupa 2-3 saptamani se executa a treia prasila, cu care ocazie plantele se raresc pe rand la o distanta de 20 cm. In cazul cand recoltarea se face chiar din primul an de cultura, la prasila a treia rarirea se va face numai la o distanta de 10 cm intre plante, pe rand. In general, numarul prasilelor si plivirea depind de starea terenului si de cresterea buruienilor.

In orice caz, atat in primul cat si in al doilea an se executa cel putin 3 prasile si 1-2 pliviri, la care se adauga o prasila adanca in toamna primului an.

Radacinile se recolteaza in lunile octombrie-noiembrie, in al doilea an de cultura, dupa ce s-au uscat tulpinile. Se poate recolta si in anul intai de cultura, toamna tarziu, daca plantele au intre ele o distanta de 10 cm. In acest caz, pe rand, o planta se recolteaza iar alta se lasa, in asa fel incat distanta intre plantele ramase pentru anul urmator de recoltare sa fie de 20 cm. In anul intai si pe suprafete mici, radacinile se recolteaza cu cazmaua, iar in anul doi si pe suprafete mari cu plugul fara cormana sau cu masina de recoltat cartofi.

Evaluarea productiei se face cu 5 – 10 zile inainte de recoltare. Ea prezinta importanta deosebita pentru a se cunoaste in ce masura trebuie sa se faca raritul culturii, astfel ca plantatia sa nu sufere in ceea ce priveste calitatea si sa se diminueze posibilitatile de obtinere a unei productii normale in anul urmator. In mod obisnuit se recolteaza jumatate din productia de radacini daca au ajuns la grosimea ceruta pentru situatia in care cultura se lasa pentru doi ani. Exemplu : Sa presupunem ca au rezultat 1 460 g de radacini crude conditionate la m2 ; productia medie la hectar de radacini crude este :
(1460 g  x 10000 m2 )/1000=14.600 Kg.

Din 4 kg radacini crude la uscare rezultand 1 kg radacini uscate, productia medie este :
14 600 kg/ 4 = 3 650 kg/ha.

Se scad 5% pierderi de recoltare, transport si manipulare : 3 650 -3650 X 5/100 = 3 468 kg/ha productie medie de radacini uscate, sau 1 734 kg radacini uscate, cantitate care se recolteaza luand numai, jumatate din recolta. In cazul cand radacinile nu indeplinesc conditiile cerute ele nu se recolteaza.

Pentru obtinerea materialului de inmultire, in anul al doilea de cultura, se aleg parcelele cele mai reprezentative numai cu plante sanatoase, bine dezvoltate. Recoltarea semincerilor se face atunci cand semintele au capatat o culoare bruna. Semincerii se taie cu secera, se leaga in snopi mici si se lasa la uscat 2-3 zile in locuri adapostite. Dupa treierat, semintele se vantura, se lasa la uscat 1-2 zile, timp in care se lopateaza, apoi se lasa in locuri uscate si bine aerisite. La un hectar se pot obtine 400-500 kg de seminte. Energia germinativa se determina dupa 7 zile, facultatea germinativa dureaza pana la 14 zile. Greutatea a 1 000 seminte este de circa 1,3186 g, iar la 1 g intra in medie 758 seminte.

Recoltarea produsului din flora spontana : Rizomii cu radacini se recolteaza cu cazmaua in aprilie si mai, inainte de inflorire, cand continutul in saponine este maxim (7-8%), dupa care continutul de saponine scade, ajungand in august la cca 2%, ca apoi sa creasca din nou in noiembrie. Pentru conservarea bazinelor naturale rezultate bune da spontaneizarea, respectiv repopularea bazinelor din flora spontana, fie cu lastarii subterani tineri rezultati de la curatitul radacinilor, fie cu partile cioturoase cu muguri, fie cu samanta recoltata in acest scop.

Pregatirea produsului in vederea prelucrarii :Rizomii cu radacinile se spala intr-un curent de apa, se zvanta, se curata de resturile partilor aeriene, se taie in bucati de 5-10 cm lungime, iar cele prea groase se despica.
Uscarea se face la soare sau in locuri bine aerisite, in strat subtire, cat mai repede. Uscarea pe cale artificiala se face la 40-50°. Randamentul de uscare 3-4/1.

Conditiile tehnice de receptie prevad ca produsul sa fie sub forma de fragmente de 5-10 cm, avand un continut maxim admis de impuritati de 3% (resturi din planta), de corpuri straine organice – max. 1% si minerale -max. 1%, umiditate 13%.

Observatii : Sunt indicate ca avand proprietati apropiate cu partea subterana si frunzele si varfurile inflorite ale plantei (Folia et Summitates Saponariae albae).

Compozitie chimica : saponozide de natura triterpenica cca. 5% (saporubina sau acid saporubic sau sapotoxina etc.) care prin hidroliza acida pun in libertate gipsogenina, acid glicolic si gliceric, zaharuri reducatoare, un flavonozid : saponarina, prezent in special in partile aeriene ale plantei si care prin hidroliza da glucoza, saponaretina si vitexina ; substante albuminoide, grasimi, saruri minerale etc.

Actiune farmacodinamica – utilizari terapeutice : Datorita saponozidelor de natura triterpenica are actiune puternic iritanta asupra tesuturilor, diminueaza tensiunea superficiala, modifica permeabilitatea membranei celulare si mareste secretiile lichide. Mareste secretiile biliare si alte secretii digestive. Saponozidele in general, administrate parenteral, au efecte toxice, combinandu-se cu colesterolul din membrana hematiilor, ducand la hemoliza puternica in functie de doza.

Aceasta actiune este evidentiata si pe protozoare sau pe alte microorganisme. Chiar in doze mici administrate parenteral (solutii 5 :10 000) actioneaza asupra inimii, diminuandu-i forta de contractie; se produc convulsii nervoase puternice urmate de paralizie. In doze mai mari opresc cordul in sistola.

Saponozidele din Saponaria officinalis si din Gypsophylla paniculata (si din alte specii de Caryophyllaceae sau alte familii) au actiune puternic iritanta asupra cailor digestive si asupra mucoaselor, producand varsaturi si diaree. Favorizeaza absorbtia altor substante toxice. Aceasta actiune este mult redusa in stomac unde, din cauza aciditatii sucului gastric, saponozidele sunt hidrolizate, sapogenina rezultata, fiind insolubila, nu mai este activa.

Pulberea de radacina este puternic iritanta asupra mucoaselor nazale si conjunctivale, producand stranut si conjunctivita. Aplicata local, scade conductibilitatea nervoasa. Datorita efectelor descrise, se va evita administrarea produselor farmaceutice continand saponozide persoanelor care au sensibilitate particulara la aceste substante.

Indicatiile interne de administrare se refera la proprietatile expectorante dar in cantitati bine dozate sub forma de infuzie, extract fluid, tinctura sau sirop. In tehnica farmaceutica se utilizeaza ca emulgator (gudron vegetal, ulei de ricin, untura de peste) sau ca adjuvant in administrarea „per os” a unor substante medicamentoase cu scopul de a accelera resorbtia acestor substante.

Intrarectal sub forma de decoct de radacina 5% in oxiuriaza sau sub forma de gargarisme in faringite granuloase.

Alte specii cu importanta medicinala :

Agrostemma githago L. (Neghina) – buruiana de semanaturi; radacina ei este considerata in medicina populara ca antidiareica.

Lychnis floscuculi L. (Floarea cucului)  – planta din livezi umede, cu flori rosii, petale frumos fidate. Este medicinala in Rusia unde se comercializeaza extractul alcoolic din partea aeriana a plantei („Floskulen”), cu continut bogat in saponine (lichnidin – pana la 1%), glicozizi, alcaloizi neidentificati si vitamina C, utilizat in perioada post-natala, pentru relaxarea si revenirea musculaturii uterine. Tot in Rusia., in medicina populara este folosit in catare bronhice si in uz extern pentru rani.

Dianthus caryophyllus L. (Garoafa de cultura) – petalele sunt considerate in medicina empirica ca avand proprietati tonice-cardiace si excitante, fiind totodata sudorifice si calmante ale tusei ; datorita acestor proprietati sunt utilizate sub forma de infuzie sau sirop in stari gripale. Otetul aromatic de garoafe, odinioara folosit contra pestei, este utilizat astazi tot empiric pentru masarea tamplelor in dureri de cap persistente.

Stellaria media (L.) Cyr. (Rocoina) – folosita in medicina populara in uz extern pentru luxatii si cangrene.

Spergularia rubra (L.) J. et. C. Presl. – din locuri prundoase, umede, utilizata in Algeria – datorita continutului in saruri alcaline, pentru catare vezicale si litiaza.

Herniaria glabra L. (Feciorica) – mica planta (20-30 cm) anuala sau bienala, culcata la pamant, cu frunze mici (pana la 1 cm), opuse si flori marunte, in glomerule la subsuoara frunzelor, care vegeteaza pe prundisuri si in locuri nisipoase. Partea aeriana (Herba Herniariae) contine saponine, flavone, herniarina si ulei esential, avand proprietatea de a mari excretia clorului si ureei (oficinala in unele farmacopee), recomandata ca diuretic, in cistite cronice, antilitiazic, albuminurie, de asemenea si ca depurativ.

author: IT LSE