Loading...
Blog
  • Main page
06
05
2014

Salvia(Salvia officinalis)

By IT LSE 0

Descriere : Subarbust de cultura, ramificat stufos, cu baza lignificata, inalt de 30-80 cm; incepe sa infloreasca din al doilea an; partea subterana: rizom lignificat, ramificat; tulpina aeriana: erecta, uniform foliata, cu peri densi, alipiti; frunze: dispuse opus, alungit ovate pana la lanceolate, cu nervurile reticulate, proeminente in special pe partea inferioara; flori: grupate in inflorescente speciforme simple sau ramificate, alcatuite din pseudoverticile cu cate 3-10 flori asezate la subsuoara ultimelor 5—8 perechi de frunze; caliciul lung de cca. 1 cm, verde-violaceu, format din 2 buze; corola de 2-3 cm albastra-violacee (rar alba), cu labiul superior mult mai scurt decat cel inferior trilobat, cu lobul mijlociu proeminent si aplecat in jos; de sub labiul superior ies 2 stamine cu un conectiv lung ca o parghie cu brate inegale; fructe: nucule brun-negricioase, ovoide, mici de 2-3 mm, grupate cate 4 la baza caliciului persistent (din ele doar 1-3 ajung la maturitate).

Materia prima : Folium Salviae – frunze alungit ovate sau lanceolate, mai rar eliptice, lungi de 2-8 cm si late de 0,5-3 cm, cu baza rotunjita sau cuneata, mai rar usor cordiforma. La baza frunzele au uneori doi lobi mici arcuati sau rotunjiti. Marginea limbului este fin dintata, uneori aproape intreaga. Frunzele bazale si mijlocii sunt petiolate, iar cele superioare sesile, reticulat si penat nervate; pe partea inferioara si pe partile proeminente ale partii superioare frunzele sunt des albicios paroase cu peri pluricelulari, fini, ce le confera un aspect general verde-argintiu. Mirosul este caracteristic, gustul aromatic amar.

Ecologie si zonare : – Planta uneori cultivata ornamental prin gradini, are cerinte ecologice dictate de originea sa mediteraneana. Factorul ecologic dominant este temperatura, planta rasarind la +10°, iar apoi avand nevoie de calduri toride vara si ierni blande, scurte sau, in cazul unor perioade mai geroase, sa nu existe variatii de temperatura si solul sa fie acoperit de zapada.

Gerurile tarzii care survin dupa perioade de desprimavarare (mai ales pe soluri dezgolite) pot duce la compromiterea  culturii. Terenul trebuie sa fie bine aparat de curenti reci, ca si de vanturi uscate in timpul vegetatiei, care aduc si praf ce se depune pe frunzele care au suprafata neregulata si nu se mai poate indeparta. Solicita lumina directa, dar se poate cultiva si in locuri semiumbrite (de exemplu in livezi, printre randuri). Nu are pretentii deosebite fata de umiditate.

Vegeteaza bine pe soluri fertile, permeabile, adanci, bogate in calcar; datorita sistemului radicular puternic se poate cultiva si pe coaste, avand astfel rol antierozional, sau pe nisipuri mobile, contribuind la fixarea lor. De asemenea, datorita aspectului ornamental pe care il are, se preteaza pentru cultivarea in parcuri, gradini, dar nu pe marginea strazilor unde se poate prafui usor. Se recomanda cultura in zonele dinspre Dunare ale judetelor Ilfov, Ialomita, Teleorman, Olt, Dolj, precum si in sudul judetului Constanta.

Tehnologia de cultura : Salvia, fiind un subarbust ce ramane in cultura 8-10 ani, solicita un teren lipsit de buruieni, in special de specii perene ca palamida, pirul, costreiul etc. Prefera ca plante premergatoare plantele furajere pentru nutret verde. Pe acelasi teren poate reveni dupa 8-9 ani. Terenul ce urmeaza a fi cultivat cu Salvie trebuie bine lucrat. In cazul insamantarii directe in camp seara vara la 30-35 cm si se grapeaza in lung si in lat, dupa care se lasa sa rasara buruienile care se indeparteaza ulterior cu cultivatorul.

Inainte cu 8-10 zile de insamantare, se ara adanc din nou, incorporandu-se in sol cu aceasta ocazie ingrasamintele organice si cele chimice. In cazul cand terenul pe care a fost cultivata planta premergatoare nu a fost ingrasat, se introduc sub brazda la aratura adanca de toamna 20-25 t/ha gunoi de grajd bine fermentat, impreuna cu 50-55 kg/ha s.a. fosfor si 30-35 kg/ha s.a. potasiu. Primavara se mai adauga si 40-50 kg/ha s.a. azot.

Din al doilea an de cultura si pana la al optulea se ingrasa, in fiecare an, cu 20-30 kg/ha s.a. fosfor toamna si 30-40 kg/ha s.a. azot primavara. Se grapeaza, se niveleaza si se insamanteaza cu masina de semanat la intervale de 60 cm si la adancimea de 1 – 1,5 cm. Insamantarea se face in pragul iernii – cand temperatura medie zilnica ajunge la 3-4°C, astfel ca rasarirea sa aiba loc primavara devreme, pentru a putea folosi la maximum umezeala acumulata in pamant din toamna si iarna.

Cantitatea de samanta necesara pentru un hectar este de 8 kg, cu puritatea de 97% germinatia de 75% si umiditatea maxima de 12%. Greutatea medie a 1000 seminte este de cca. 7,7194 g, iar la un gram intra aproximativ 129 seminte. Pentru ca insamantarea sa se faca cat mai uniform si pentru a putea efectua in primavara devreme o prasila cu scopul distrugerii crustei si mentinerii umiditatii in sol, samanta de salvie este in prealabil bine amestecata cu nisip fin sau cenusa, la care se adauga 100—150 g samanta de rapita de toamna. Amestecul este de 3-5 parti material inert pentru o parte seminte de salvie. Samanta de rapita se amesteca cu scopul de a marca mai precis randurile la rasarirea plantelor.

Straturile reci de vara sau cele calde de primavara se pregatesc ca si pentru celelalte plante medicinale si aromatice care se inmultesc prin acest sistem. Insamantarea straturilor reci de vara se face intre 10-20 iulie, a celor calde de primavara intre 10-20 februarie. Pentru obtinerea rasadurilor necesare plantarii unui hectar de teren este nevoie de 1,5-2 kg samanta cu care se insamanteaza 150 m2 straturi reci sau 60 m2 rasadnite calde.

Pentru a grabi incoltirea semintelor in straturi sau rasadnite ele se umecteaza in prealabil timp de 24 ore la temperatura de 18-20°C. La 45-50 zile de la insamantare, cand rasadurile au marimea potrivita (3-4 frunzulite si radacina bine dezvoltata) se planteaza la locul definitiv, respectiv toamna pana cel mai tarziu la 20 septembrie si primavara la sfarsitul lunii aprilie.

Plantarea se face cu plantatorul, in randuri, la intervale de 60 cm si la distante pe rand de 10-15 cm. Respectarea timpului optim de plantare este importanta deoarece plantele tinere de salvie sunt sensibile la inghet. In cazul plantarii rasadului, primavara, aratura de toamna nu este grapata, urmand ca aceasta lucrare cat si celelalte de maruntire si nivelare a terenului sa se faca inainte cu 5-6 zile de plantare. Dupa plantare terenul este prasit inlaturand astfel efectul tasarii lui.

In cazul insamantarii direct in camp, prima prasila se face primavara, cat mai devreme, imediat ce se disting randurile si inainte ca plantele sa fi rasarit. Lucrarea se executa astfel ca randurile sa nu se acopere cu pamant. Imediat dupa rasarire plantele se plivesc de buruieni si de plantele semanate ca indicatoare de randuri. Cand numarul plantelor pe metru liniar este mai mare de 20 bucati, ele se bucheteaza la 12-15 cm, lasandu-se 3-4 fire in grup. Eventualele locuri goale se completeaza cu plantele scoase prin rarire sau cu seminte inmuiate.

Se executa in primul an 4-5 prasile si 2-3 pliviri, dupa necesitate, inclusiv inaintea recoltarii, in scopul obtinerii unui produs curat de buruieni. Numarul prasilelor in anii urmatori depinde de starea fizica a terenului, de caderea ploilor, de cresterea buruienilor si nu poate fi mai mic de 3-4. La plantatiile mai vechi de un an, prima prasila se executa devreme, imediat ce terenul permite. Cu aceasta ocazie se inlatura si resturile de plante uscate.

Incepand cu anul II de cultura, in fiecare primavara, inainte ca plantele sa inceapa sa creasca, se face operatia de intinerire care consta in inlaturarea prin taiere a tulpinilor din anul trecut la 8-10 cm inaltime in al doilea an si 10-12 in anii urmatori. Acest lucru determina sa apara numerosi lastari cu frunze mari, contribuind la marirea recoltei. Operatia de intinerire se face numai primavara.

In primul an de cultura recoltarea se face o singura data, toamna. Frunzele ajung la maturitatea tehnica inaintea infloririi. Ele se rup de pe tufa cu mana sau se taie cu cutitul. In anul II si urmatorii, frunzele se strang de 2-3  ori pe vara, incepand dinaintea infloririi, recoltarea terminandu-se odata cu terminarea infloririi. Recolte bune se obtin 6-7 ani. La hectar se obtin 700-900 kg frunze deshidratate.

Pentru a avea un produs de calitate, recoltarea nu se face pe roua sau ploaie. Evaluarea productiei este identica cu cea pentru frunzele de menta.

Semintele pentru inmultire se obtin de pe parcelele cu cele mai bune plante, bine dezvoltate, sanatoase, neatacate de boli si daunatori, rezervate in acest scop si caror nu li se aplica operatia de intinerire. Deoarece samanta se scutura foarte usor, recoltarea se face cand caliciul incepe sa se usuce si o parte din seminte capata culoare inchisa.

Plantele se pun in incaperi uscate si bine aerisite, unde isi completeaza procesul de coacere. Treieratul se executa cu batoza. Semintele se pastreaza in saci depozitati in incaperi uscate, racoroase si bine aerisite. Fiind atacate de soareci se vor lua masuri de pastrare a lor in loc sigur. Un hectar produce 500-700 kg seminte de calitate.

Pregatirea produsului in vederea prelucrarii : Frunzele se usuca imediat in podurile caselor sau alte incaperi bine aerisite. Cand recoltarea are loc toamna, uscarea pe cale naturala este mai greu de facut, intrucat frunzele se innegresc, in aceasta situatie sunt bune incaperile incalzite sau uscatoriile. Frunzele se astern in straturi si se intorc din cand in cand. Pe masura uscarii straturile se pot ingrosa. Pe cale artificiala se usuca la temperatura de 30-40°C. Din 4  kg frunze crude se obtine un kg frunze uscate. Pe o rama de uscat se pot aseza 1-1,5 kg frunze. Inainte de ambalare frunzele uscate se pun in incaperi curate, uscate, bine aerisite si se lasa in gramezi pentru a absorbi umiditate din incapere, apoi se cern prin site pentru inlaturarea prafului.

Prin conditiile tehnice de receptie se admit ca impuritati max. 5% frunze brunificate si max. 15% resturi de tulpini si varfuri tulpinale, corpuri straine organice – max. 1% si minerale max. 0,5%, umiditate – max. 14%.

Compozitie chimica : Partile aeriene ale plantei contin 0,20-0,60% ulei volatil, iar frunzele recoltate la inceputul infloririi 1-2%. Uleiul volatil este format din tuiona sau salvinol sau absintol, α, si β-pinene, acetat de linalil, camfor, borneol, acetat de bornil, cineol, sescviterpene diferite etc.

Frunzele mai contin tanin, acid ursolic, acid oleanolic, un principiu amar-picrosalvina, sitosteroli, acizii fumarie, clorogenic, nicotinic, cafeic etc.; saponozide, rezine si oleo-rezine, substante estrogene, vitamina B1 si C, azotat de potasiu etc.

 Actiune farmacodinamica – utilizari terapeutice : Datorita compozitiei chimice complexe a uleiului volatil si a celorlalte principii active din frunze, extractele din aceasta planta medicinala au proprietati coleretice, carminative, estrogene, antiseptice si usor astringente.

Se utilizeaza ca eupeptic-amar, stimulent in dispepsii si atonii gastro-intestinale, colagog si in disfunctii ovariene. Extractele din aceasta specie au actiune antisudorifica pronuntata (scad secretiile activate de pilocarpina). Au efecte usor hipotermizante. Uleiul volatil ca atare este foarte toxic. Frunzele intra in compozitia ceaiului antiastmatic, ceaiului pentru gargara si in tigarile antiastmatice.

Salvia se remarca prin multe proprietati benefice, dar probabil cea mai notabila dintre ele este aceea de a diminua transpiratia (efect antisudorific pronuntat). Preparatele din salvie atenueaza procesele fermentative din intestin si favorizeaza eliminarea gazelor, stimuleaza secretia de bila a ficatului, au un usor efect hipoglicemiant, actiune antispastica, astringenta si antiseptica, bacteriostatica. Se mai mentioneaza si un efect calmant asupra sistemului nervos.

Indicatii terapeutice : Preparatele din frunze de salvie sunt utilizate pentru combaterea transpiratiei excesive in diverse stari, cum ar fi distoniile neuro-vegetative si menopauza. De asemenea, preparatele din salvie sunt utile in starile de meteorism abdominal, in dischineziile biliare, ca adjuvant in tratamentul diabetului zaharat, in unele dureri abdominale, in inflamatiile mucoaselor (stomatite, gingivite, faringite, amigdalite) si ale pielii sau in acnee.

Preparare si administrare : Pentru combaterea balonarii abdominale si in dischineziile biliare, se poate administra infuzia preparata din 1 lingurita de frunze la 1 cana cu apa. Se beau 2-3 cani pe zi. Pentru reducerea transpiratiei infuzia se va prepara in acelasi fel, dar se va bea rece. In gingivite, afte bucale, faringite si amigdalite, se poate face gargara, de mai multe ori pe zi, cu infuzie preparata din 2 lingurite de frunze de salvie la 100 ml de apa. In acnee se pot aplica comprese imbibate intr-o infuzie pregatita din 1 lingura de frunze la 100 ml apa. Intra in compozitia ceaiului antiastmatic, a ceaiului pentru gargara, a granulelor Aqua-femina, Aqua-venol, a tincturii Femina, a lotiunii antiseboreice Hebe, a solutiei Herbasol.

Contraindicatii : Nu se administreaza la femeile care alapteaza, deoarece poate diminua secretia lactata.

Diverse : Salvia este apreciata in toata lumea nu doar ca planta medicinala, ci si pentru calitatile sale gastronomice, de condiment. Inca din antichitate, grecii si romanii au folosit-o pentru conservarea carnii, si a castigat o popularitate foarte mare ca remediu vindecator, lucru care se regaseste in denumirea plantei, „salvia” insemnand in limba latina „vindecare”. Uleiul volatil din frunzele de salvie este folosit in industria cosmetica pentru fabricarea diverselor parfumuri. In multe parti, frunzele de salvie sunt folosite si azi ca aromatizant in alimentatie.

Tags for this post

author: IT LSE