Loading...
Blog
  • Main page
06
05
2014

Ricinul(Ricinnus communis)

By IT LSE 0

Descriere : La noi specie erbacee exclusiv de cultura (se cultiva ca planta anuala, in timp ce in tarile de origine, cu clima mult mai calda, este arbust sau arbore), inalta de 1-3 m, cu dezvoltare luxurianta ; radacina : foarte bine dezvoltata, cu 4-7 radacini secundare, din care pornesc numeroase alte ramificatii, patrunzand la adancime si cuprinzand un volum mare de sol; tulpina : bogat ramificata, goala la interior, groasa pana la 3-5 cm ; frunze : alterne, lung petiolate, palmat-lobate cu 5-10 lobi, foarte mari, lungi de 30-50 cm ; lobii sunt ascutiti si cu marginea serata, cu suprafata glabra, lucioasa si nervuri proeminente ; flori : unisexuate, grupate in inflorescente terminale comune de tip racem compus ; florile femele roscate spre partea superioara, iar cele mascule galbui la partea inferioara ; fructe : capsula spinoasa (mai rar glabra), globuloasa, cu diametrul de 1,3-2 cm, cu 3 seminte pestrite, ovat-lunguiete.

Materia prima : Semen Ricini – seminte de forma ovala, usor aplatizate, de 8-12 (18) mm lungime si 4-9 (12) mm latime, lucioase, cu o proeminenta carnoasa la extremitatea superioara (caruncula), avand culoarea fondului de la cenusiu-albastru la brun-roscat-inchis, marmorat mozaicate cu pete de la alb la brun-inchis. Fara miros, cu gust caracteristic oleaginos si acru.

Ecologia si raspandire : Datorita originii sale sudice, principala cerinta ecologica este fata de temperatura, care trebuie sa fie ridicata pe tot timpul vegetatiei. Temperatura de germinare este de 12-13°, optima fiind de 20-25°. Este sensibil la ingheturi tarzii de primavara, plantele fiind distruse chiar la +0,5… + 1°, precum si la cele timpurii de toamna, fiind distruse la -2°…-3°. In plina perioada de vegetatie necesita temperaturi ridicate (cu medii in iulie-august de 23-24°). Durata de vegetatie in conditiile de clima de la noi este de 115-140 zile, iar suma temperaturilor zilnice de peste 2 500°.

Fata de umiditate are cerinte moderate datorita sistemului radicular bine dezvoltat. Excesul de umiditate duce la dezvoltarea luxurianta a plantei si prelungirea perioadei de vegetatie, astfel incat nu ajunge sa se maturizeze. Este una dintre cele mai pretentioase specii fata de sol, avand nevoie de multe substante nutritive. Se dezvolta bine pe cernoziomuri nisipos-argiloase, permeabile. Sunt contraindicate atat solurile prea usoare, nisipoase, cat mai ales cele grele, cu apa stagnanta, reci, ca si saraturile.

Fata de cerintele ecologice ale plantei, ea este zonata in Campia Dunarii, sudul Dobrogei, Baragan si vestul Banatului.

Tehnologia de cultura : Cele mai bune recolte de ricin se obtin daca acesta se seamana dupa graul de toamna si dupa celelalte paioase de toamna sau de primavara, precum si dupa mazare, fasole sau mazariche. Alte plante potrivite ca premergatoare pentru ricin sunt plantele prasitoare ingrasate (porumb, cartof, bumbac). Pe acelasi teren poate reveni numai dupa o pauza de 6-7 ani. La ricin, o recolta bogata se obtine numai atunci cand terenul a fost bine pregatit prin efectuarea tuturor lucrarilor la timp. Aratura adanca trebuie executata la 30-35 cm, vara sau toamna. Cu cat aratura se face mai adanca, cu atat rezultatele ce se obtin sunt mai bune, deoarece ricinul isi dezvolta mult radacinile. Terenul arat se intretine curat de buruieni si fara crusta prin lucrari repetate. Cand ricinul se cultiva dupa o planta care a fost recoltata tarziu (porumb sau bumbac) se face o aratura adanca in toamna la 30-35 cm care se lasa peste iarna in brazda cruda. Primavara solul se mentine afanat si curat de buruieni, pana la insamantare, cu cultivatorul. Ultima lucrare este bine sa se faca chiar in ziua semanatului, la adancimea necesara insamantarii.

Ca sa dea un rezultat bun, gunoiul de grajd trebuie sa fie bine fermentat, adica sa aiba culoarea neagra-cafenie. Este bine ca gunoiul de grajd sa fie incorporat in sol odata cu aratura, imediat ce este adus la camp, deoarece lasat in bataia vantului si a soarelui, pierde o cantitate importanta din substantele nutritive. La un hectar se dau 15-20 t, iar pe terenurile mai sarace si pe cele nisipoase se vor da cantitati mai mari de gunoi, pana la 30 t la hectar. Concomitent cu aratura de toamna si administrarea gunoiului de grajd se vor incorpora in sol si 30-50 kg/ha s.a. fosfor. Primavara, pe terenurile care nu s-au gunoit, la un hectar se dau 20-35 kg s.a. azot. Acest ingrasamant se da cu 7-10 zile inaintea semanatului si se incorporeaza odata cu lucrarea facuta cu combinatoriii sau cultivatorul.

In verile umede si pe terenurile fertile se recomanda sa se administreze 15-20 kg/ha fosfor s.a. la inceputul formarii ciorchinelui principal, pentru a grabi coacerea ricinului. Pe terenurile mai sarace, odata cu fosforul se va da si azot in cantitate de 10 kg/ha s.a.

Ingrasamintele suplimentare se imprastie printre randuri si apoi se executa o prasila.

Semanatul ricinului se face atunci cand temperatura solului este de 10°C, adica in a doua jumatate a lunii aprilie sau la inceputul lunii mai. Ricinul se seamana concomitent sau imediat dupa insamantarea porumbului. Semanatul la timp are o foarte mare insemnatate. Daca intarziem semanatul, pamantul se usuca, rasaritul nu mai are loc in mod uniform, iar plantele cresc greu. Din aceasta cauza, ciorchinii se coc tarziu, fiind prinsi de brumele timpurii de toamna si astfel se produc pagube insemnate. Nici semanatul prea timpuriu nu este folositor, deoarece pamantul fiind rece, semintele nu incoltesc, rasar cu mare intarziere, unele din ele putrezesc, iar culturile raman cu multe goluri. Semintele de ricin incoltesc greu, rasarind in mod obisnuit dupa cca 15 zile. Se recomanda ca inainte de insamantare sa se tina semintele in apa calduta, timp de 24 ore, pentru a se inmuia coaja si astfel grabindu-se rasarirea. Nu se recomanda decojirea semintelor inainte de insamantare, deoarece cele lipsite de coaja sunt usor atacate de daunatori sau pot putrezi. Pentru a se cunoaste randurile de ricin, in vederea executarii primei prasile chiar inainte de rasarirea plantelor, se recomanda ca samanta de ricin sa se amestece cu plante indicatoare (salata).

Semanatul se face cu semanatoarea, la distanta de 75-80 cm intre randuri si se rareste la 45-55 cm intre plante pe rand. Cantitatea de samanta ce se da la un hectar este de 25-35 kg cu puritatea de 98%, germinatia de 90% si umiditatea maxima de 12%, la adancimea de 6-7 cm. In anii secetosi si pe terenurile mai usoare, insamantarea trebuie facuta mai adanc, la 8-9 cm iar in conditii normale la 5-6 cm. Greutatea medie a 1 000 boabe este de 286,705 g, iar la un gram intra 3-4 boabe.

De la semanarea si pana la rasarirea ricinului trec doua saptamani sau chiar mai mult. In acest timp, mai ales daca sunt ploi, terenul se batatoreste, prinde scoarta, ceea ce ingreuneaza rasarirea plantelor. Distrugerea scoartei se face in bune conditii cu grapa stelata. Atunci cand rasaritul plantelor intarzie si apar buruieni, este necesar sa se faca o prasila oarba. Prasila oarba se face cu prasitoarea mecanica sau cu sapa. Dupa 10-15 zile de la prima prasila se face prasila a doua, folosind de asemenea prasitoarea sau sapa. Odata cu prasila a doua se face si raritul ricinului, atunci cand planta are 3-4 frunze adevarate. In acest caz se lasa o singura planta la 45-55 cm, daca s-a semanat cu masina in randuri sau o planta la cuib, daca s-a semanat in cuiburi. Adancimea prasilei a doua si a celorlalte trebuie sa fie de 6-8 cm. Pentru mentinerea terenului curat si afanat se va prasi ori de cate ori apar buruieni, precum si dupa fiecare ploaie.

Un spor important de productie se obtine atunci cand se efectueaza operatia de carnire, respectiv cand plantele au 4-6 frunze adevarate ; se rupe cu mana mugurele din capatul tulpinii (varful vegetativ) fara a se atinge frunzele. In locul unui singur ciorchine central, la planta carnita se dezvolta in acelasi timp 2-3 ciorchini, care cresc mai mari, au boabe mai multe si mai grele si se coc mai repede decat ciorchinii secundari de la plantele necarnite. Totodata, prin carnire se asigura o coacere uniforma, care usureaza mult recoltarea.

In anii secetosi efectul carnitului este mai mare decat in anii cand cantitatea de ploaie cazuta este normala. Carnitul ricinului este o operatie usoara si care nu cere multa munca ; in schimb, asigura un spor insemnat de productie (cea 200 kg/ha). Ciorchinii de ricin se coc treptat, de aceea recoltatul trebuie facut pe masura coacerii, in 3-4 reprize. Nu se recomanda sa se amane recoltarea primilor ciorchini asteptand coacerea celorlalti pentru a face culesul o singura data, deoarece din cauza vantului sau chiar in momentul recoltarii o parte din samanta (cea mai buna si mai grea) se scutura.

Momentul optim de recoltare se stabileste dupa aspectul ciorchinelui, care trebuie sa fie de culoare bruna-cenusie, invelisul semintelor uscat, iar samanta sa poata fi scoasa cu usurinta din invelisul sau. Nu se recomanda ca recoltatul semintelor sa se faca nici prea timpuriu, deoarece miezul necopt se zbarceste, samanta este de calitate mai slaba, iar productia obtinuta este diminuata.

Ricinul se recolteaza taind ciorchinii cu un cutit bine ascutit, pentru a nu se scutura semintele. Ciorchinii se pot taia si cu secera. Daca in timpul recoltarii se observa ciorchini atacati de boli, acestia trebuie stransi si distrusi prin ardere. Ciorchinii verzi, prinsi de bruma, nu mai dau seminte bune pentru a putea fi industrializate ; de aceea nu trebuie recoltati.

Bolile , daunatorii si mijloacele de combatere : Putregaiul cenusiu al ciorchinilor – Aceasta boala apare in anii ploiosi si se manifesta in timpul coacerii ciorchinilor, care putrezesc, pierd capsulele sau cad cu totul la pamant. Putregaiul cenusiu poate apare si in primaverile ploioase, atacand plantele rasarite. Combaterea putregaiului cenusiu se face prin strangerea si arderea resturilor de plante atacate, oprind astfel intinderea bolii. Ciorchinii bolnavi nu trebuie amestecati cu cei sanatosi.

Pentru prevenirea acestei boli, samanta trebuie tratata cu formalina, inainte de semanat (un litru formalina in concentratie de 40% se amesteca cu 300 litri de apa, iar cea de 32% cu 240 litri apa). Tratarea semintelor se face prin introducerea lor intr-un vas in care se toarna formalina amestecata cu apa. Apoi semintele se amesteca bine, se acopera vasul si se lasa timp de 15 minute. Dupa aceea, semintele se usuca in vederea insamantarii chiar in ziua respectiva sau cel mult cu o zi mai devreme.

Omida capsulelor de bumbac – are o lungime de circa 4 cm si o culoare variabila de la verzui la roscat-violet sau chiar brun-inchis. Capul omidei este de culoare brunie. Omizile apar de 2-3 ori pe an si cauzeaza pagube majoritatii culturilor. La ricin omizile ataca mugurii si florile, pe care le distrug complet. Combaterea omizii capsulelor de bumbac se poate face atat prin mijloace agrotehnice, cat si prin mijloace chimice. Masurile agrotehnice constau in aplicarea araturilor adanci de toamna, prin care se distrug pupele ce se gasesc in pamant la o adancime de 4-10 cm. Ca masuri de combatere pe cale chimica, se mentioneaza prafuirile cu Lindatox. Prima prafuire se face imediat ce fluturii incep sa-si depuna ouale, repetandu-se actiunea ori de cate ori este nevoie.

Murgociul (buha semanaturilor) – este omida unui fluture. Ea este de culoare cenusie-deschis, are pana la 4-6 cm lungime si pe cap doua pete negre. Traieste in pamant, iar ziua sta incolacita, la mica adancime, in apropierea plantelor. Murgociul ataca plantele mai ales in cursul noptii, rozand tulpina aproape de suprafata pamantului. Plantele atacate se ofilesc si se usuca. Atunci cand atacul este mai slab, chiar daca plantele nu pier, ele raman mici si nu pot da o productie normala.

Combaterea murgociului se face prin aratura adanca de toamna care distruge omizile. Omizile se pot, de asemenea, distruge administrand Pinetox in cantitate de 10-15 kg la hectar.

Pregatirea produsului in vederea prelucrarii : Ciorchinii recoltati se intind intr-un strat subtire, pe un loc curat si bine insorit, pentru uscarea lor completa. Se face apoi decapsularea cu ajutorul instalatiilor speciale de decapsulat existente in dotarea unitatilor de mecanizare a agriculturii. Samanta astfel obtinuta se pastreaza asezata intr-un strat subtire, intr-o incapere uscata, pana la predare.

Prin conditiile tehnice de receptie nu se admit corpuri straine organice, continutul de impuritati nu va depasi 5% (resturi de capsule, tulpini, seminte seci, strivite, zbarcite, incoltite, necoapte, mucegaite, putrezite, brunificate), corpuri straine minerale – max. 1%, umiditate – max. 10%.

Compozitie chimica : Semintele contin peste 50% grasimi, 20% proteine, cantitati mici de glucide, saruri minerale si apa. Uleiul de ricin este un amestec de gliceride ale acizilor grasi intre care in cantitate predominanta este acidul ricinoleic.In uleiul de ricin se mai afla acizii oleici, stearici, linoleici etc. In seminte s-a identificat un alcaloid : ricinina ; o toxalbumina : ricina ; enzime si vitamina E (α-tocoferol).

Actiune farmacodinamica utilizari terapeutice ale ricinului : Datorita acidului ricinoleic, uleiul de ricin are proprietati purgative. Acidul ricinoleic stimuleaza chemoreceptorii din mucoasa intestinului subtire, rezultand cresterea peristaltismului. Se administreaza ca purgativ in doze de 20-50 g odata. Uleiul de ricin are si intrebuintari industriale.

Alte specii cu importanta medicinala :

Euphorbia lathyris L. (Buruiana de venin) – Specie cultivata ornamental, uneori salbaticita. Semintele, in medicina populara, sunt indicate ca purgativ drastic si in boli biliare. Utilizarea acestei specii este contraindicata, deoarece la doze mai mari este toxica sau chiar letala.

Euphorbia helioscopia L. (Laptele cucului) – comuna in intreaga tara. Radacinile erau indicate odinioara ca purgative si emetice (ca si pentru specia inrudita Euphorbia cyparissias L.
Euphorbia peplis L. – buruiana in culturi. Semintele au actiune antidispneica in accesele de astm. Remediu popular.

Euphorbia esula L. – Latexul folosit in medicina populara contra negilor.

Mericurialis annua L. (Brei.) – Planta din paduri umede si umbroase din zona de deal si munte. Partea aeriana contine metilamina, trimetilamina, ulei eteric, un principiu amar. Utilizata in trecut ca purgativ drastic (efectul este mai puternic la planta proaspata), galactofug (producand incetarea lactatiei) citata si ca remediu impotriva hidropiziei. Este putin recomandata datorita toxicitatii pe care o poate avea in doze mai ridicate (specia inrudita Mercurialis perennis L. este in acest sens si mai periculoasa, producand varsaturi, diaree, somnolenta).

Tags for this post

author: IT LSE