Loading...
Blog
  • Main page
06
05
2014

Podbalul(Tussilago farfara)

By IT LSE 0

Descriere : Specie ierbacee, cu aspect diferit dupa sezon: primavara timpuriu apare cu tulpini florifere si frunze mici solziforme, iar mai tarziu florile se trec si se formeaza frunze mari pornind direct din rizom; partea subterana: rizom vertical alb, carnos, cilindric, acoperit cu solzi, din care pornesc stoloni lungi pana la 2 m si radacina ramificata; tulpina aeriana: dureaza pe timpul infloririi, are 5-15 cm, poarta mici frunze rosietice, este des paroasa si poarta terminal inflorescenta; frunze: petiolii lungi de 5-30 cm pornesc direct din partea subterana, fiind slab canaliculata; limbul este aproape rotund si adanc cordat, dublu dintat pe margine; flori: in antodii terminale cu diametrul de cca. 2,5 cm asemanatoare cu cele de papadie, pe margine cu flori ligulate galbene, iar central cu flori tubuloase; fructe: achene cilindrice de 4-5 mm cu papus lung.

Materia prima : Folium Farfarae – formata din frunze rotund cordate, mai mult sau mai putin unghiulare, cu marginea neegal dintata, lungi de 10-20 cm si aproape la fel de late, cu fata superioara glabra, cu cea inferioara paros lanata, cu 5-11 nervuri puternic proeminente: primele nervuri secundare se ramifica chiar de la baza nervurii principale. Petiolii sunt indepartati din materia prima. Fata superioara a frunzelor este verde-deschis, iar cea inferioara alba-cenusie. Fara miros caracteristic, gustul amarui ,mucilaginos.
Flores Farfarae ~ formata din antodii florale galbene, cu peduncul lung de maximum 2 cm. Fara miros specific, gustul slab amarui, mucilaginos.

Ecologie si raspandire : Specie de lumina si semiumbra, caracteristica pentru coaste rapoase, malurile abrupte ale raurilor, locuri cu eroziuni recente,sapaturi, unde apare dominanta, mai ales in zone de deal si munte. Are cerinte ridicate fata de umiditate. Vegeteaza atat pe soluri argiloase, cat si nisipoase sau pietroase, adesea chiar pe soluri schelet.
Raspandita in intreaga Transilvanie, precum si in Moldova, Muntenia si Oltenia, in judetele care marginesc arcul carpatic.

Recoltare : Florile (de fapt inflorescentele) reprezinta unul dintre cele mai timpurii sortimente, recoltandu-se in martie, inceputul lui aprilie, la inceputul deschiderii antodiilor, deoarece ulterior se obtine un produs cu mult papus. Recoltarea se face pe vreme uscata, fie prin ciupire, fie cu mana cu degetele facute pieptene, fie cu recoltatori (piepteni de musetel). Frunzele se recolteaza din aprilie pana in iulie, mai ales din locuri insorite ; uneori in toamna da din nou frunze, care se pot recolta in septembrie -inceputul lui octombrie. Se rup fara petiol numai frunzele intregi, neatacate.

Pregatirea produsului in vederea prelucrarii : La flori se indeparteaza cele trecute care dau un produs necorespunzator, cu mult papus. Uscarea se face in strat subtire la umbra, pe rame, in locuri bine aerate, cat mai rapid, deoarece trecerea florii in fruct se continua si dupa recoltare. Uscarea artificiala se face la 40-50°. La frunze se indeparteaza cele atacate de rugina sau insecte si se cauta foarte atent sa nu fie amestecate cu frunze de captalan (Petasites sp.). Uscarea se face in aceleasi conditii ca la flori. Randamentul la uscare pentru ambele produse este de 6-8/1.

Conditiile tehnice de receptie prevad pentru flori ca impuritati admise -max. 3% flori brunificate si max. 5% flori fructificate, corpuri straine organice si minerale – max. 0,5% pentru fiecare, umiditate – max. 13%. Frunzele vor fi fara petioli, admitandu-se ca impuritati max. 5% resturi de petioli detasati, max. 5% frunze brunificate si max. 3% frunze patate, corpuri straine organice – max. 1 % si minerale – max. 3%, umiditate -max. 13%.

Compozitie chimica : Frunzele contin mucilagii care prin hidroliza dau galactoza si pentoze; tanin (cca. 17%); substante amare (tusilagina), carotenoizi, inulina, acid galic, acid stearic si palmitic, fitosterine, saruri minerale in care predomina nitratul de potasiu, saruri de zinc etc.
Florile contin de asemenea mucilagii, tanin, arnidiol si faradiol, rutozid,hiperina, xantofile, urme de ulei volatil, fitosterine etc.

Actiune farmacodinamica utilizari terapeutice : Datorita mucilagiilor,produsilor de hidroliza si inulinei, atat frunzele cat si florile au proprietati secretolitice, emoliente si usor antispastice. Preparatele din aceasta specie sunt indicate in special in afectiunile pulmonare cronice, in emfizemul pulmonar cronic si in silicoza si ca adjuvant in astmul bronsic.
Frunzele de Podbal intra in compozitia ceaiului antiastmatic, antibronsitic nr. 2 si in tigarile antiastmatice.

Confuzii : in special in stadiul tanar frunzele se pot confunda adesea cu cele de Captalan (Petasites sp.), mai ales ca cerintele ecologice sunt foarte apropiate.

Caractere de deosebire:
– rizomul la Podbal este vertical si cilindric (la Captalan orizontal, muchiat, noduros);
– frunzele de Podbal sunt mai carnoase si au peri albiciosi pe spatele frunzei, care la rulare se strang ca un fir de lana (la Captalan perii sunt mai rari si nu se ruleaza); petiolul lor este glabru sau cu peri moi (la Captalan peri rigizi, scurti, desi);
– nervatiune palmata la ambele specii: la Podbal 7-11 nervuri care se ramifica inca de la baza, la Captalan doar 3 nervuri principale
– frunzele de Podbal verzi tinute intre palme au suprafata superioara rece, iar cea inferioara calda (datorita perilor izolanti).

Tags for this post

author: IT LSE