Loading...
Blog
  • Main page
06
05
2014

Plopul negru(Populus nigra)

By IT LSE 0

Descriere : Arbore inalt pana la 30 (35) m si diametru pana la 2 m ; tulpina : dreapta, cu coroana larga, rara, neregulata, cu numerosi lastari lacomi ; scoarta : formeaza de tim­puriu ritidom negricios, brazdat adanc ; muguri : ascutiti, de la conic-alungiti pana la fusiformi, adesea curbati la varf, lungi de 2-3 cm, grosi de 4-8 mm ; culoare brun-galbuie, la suprafata cu un clei cu miros slab aromatic, fiind vascosi ; frunze : deltoide (triunghiulare), lungi de 5-10 cm, varful prelung ascutit, margine serata, glabre, petiol lung pana la 6 cm, turtit lateral ; flori : unisexuat, in amenti pendenti – barbatesti de 4-6 cm, femeiesti mai lungi – 10-15 cm ; fructe : capsule mici (7-9 mm).

Materia prima : Gemmae Populi – mugurii de plop sunt ovoizi nedesfacuti, acoperiti de bractee, ascutiti la varf, luciosi, de 1- 2 (3) cm lungime si 4-6 mm grosime. Sunt rasinosi la interior, de cu­loare bruna deschis pana la brun, cu miros placut, rasinos, balsamic, gust amarui aromat. Scoarta recoltata de pe ramurile tinere este mai putin utilizata.

Ecologie si raspandire : Pretinde multa caldura in timpul verii, rezistand totodata la ger, de aceea coboara mai jos decat ceilalti plopi. Prezinta exigenta redusa fata de sol, mergand pe aluviuni si evitand so­lurile compacte sau saraturoase. Necesita multa umiditate in sol, chiar inundatii de scurta durata. Ca urmare, se intalneste in regiunile joase, prin zavoaie, lunci, depresiuni, poieni umede ; spre deal numai exem­plare izolate.

Raspandit in Lunca si Delta Dunarii, precum si in luncile princi­palelor rauri din tara, in partea dinspre aval a acestora.

Recoltare : Epoca de recoltare – sfarsitul lui februarie inceputul lui aprilie, cand incep sa se umfle mugurii vegetativi. Deoarece recol­tarea direct de pe arbore este mai putin productiva, se urmareste unde se fac taieri, desprinzandu-se mugurii cu mana direct de pe ramuri.

Pregatirea produsului in vederea prelucrarii : Uscarea se face cat mai repede, pentru a evita desfacerea ; pe cale naturala se face in aer liber, pe rame sau pe rogojini, hartie, iar artificial la temperaturi pana la 35° (de asemenea pentru a nu se desface si lipi intre ei). Indiferent de tipul de uscare se pun intr-un singur strat, pentru a nu se lipi. Randament la uscare 2-2,5/1.

Conditiile tehnice de receptie prevad muguri nedesfacuti, admitandu-se ca impuritati – muguri complet desfacuti – max. 1% si resturi de frunze – max. 0,5%, corpuri straine organice si minerale – max. 0,5% din fiecare, umiditate – max. 13%.

Compozitie chimica : Mugurii de plop contin glicozizii fenolici, salicina si populina, 0,5% ulei volatil format din betulen, α, β si γ – betulenol, d-humulen, α – cariofilen, compusi de natura flavonica : crizina si tectocrizina, cca 1,5% taninuri, rezine, ulei gras, acid malic si galic, saponine, manitol etc.

Actiune farmacodinamica utilizari terapeutice : Actiune astringenta, antiseptica, usor antiinflamatoare si slab analgezica. Mugurii au fost utilizati la prepararea unui unguent antihemoroidal (Unguentum populi). Empiric se mai utilizeaza in reumatism sub forma de infuzie sau decoct. Extern in inflamatii, leziuni ale pielii, degeraturi sau in lotiuni capilare. Carbunele de lemn de plop poate fi utilizat ca adsorbant.

Confuzii : Se pot recolta din eroare uneori muguri de la alte specii de plop, in special plop alb (Populus alba) si plop tremurator (Populus tremula). Deoarece in perioada in care se recolteaza mugurii frunzele nu sunt aparute, recunoasterea se va face dupa scoarta si muguri.

Scoarta – la plopul negru formeaza ritidom brazdat de timpuriu pe cea mai mare parte a tulpinii ; la celelalte specii ritidomul apare numai la arborii batrani (cei tineri au scoarta neteda, alb-cenusie sau cenusiu-verzuie) si se intinde numai la baza tulpinii.

Mugurii – alungiti, ascutiti, lungi pana la 2-3 cm la P. nigra ; la celelalte specii ovoizi si mult mai mici (3-4 mm la P. alba si 6- 7 mm la P. tremula).

Observatii: De la Plopul negru o utilizare mai redusa o au :

– scoarta – careia i se atribuie proprietati tonice, astringente, antiscorbutice si febrifuge ;

– carbunele vegetal obtinut din lemnul sau – pentru absorbtia gazelor si substantelor toxice produse de flora microbiana din intestinul gros.

Tags for this post

author: IT LSE