Loading...
Blog
  • Main page
05
05
2014

Sunatoarea(Hypericum perforatum)

By IT LSE 0

Descriere : Specie ierboasa perena, inalta de 0,2-1 m ; partea subterana : rizom scurt din care se desprinde un sistem radicular bine dezvoltat; tulpina aeriana : cilindrica, cu doua muchii si tulpini adventive, glabra, lignificata la baza si cu numeroase ramuri sterile dezvoltate de la axilele frunzelor ; frunze : opuse, sesile, ovale sau eliptice, lungi pana Ia 3 cm, glabre, iar pe margine si pe fata si cu puncte negre ; flori : cu 5 petale galben-intens, de 10-13 mm lungime si 8 mm latime, de doua ori mai lungi decat sepalele alungite, cu puncte negre (glande), stamine numeroase ; fructe : capsule ovale cu 3 loje, cu seminte cilindrice, brun-negricioase.

Materia prima : Herba Hyperici – este formata din partile terminale imbobocite sau inflorite ale plantei cu conditia ca partea cea mai groasa a tulpinii sa nu depaseasca 2 mm in diametru. Lungimea partilor care se recolteaza este de 20-30 cm, fiind prevazuta cu ramuri cilindrice, cu doua muchii longitudinale, de culoare verde sau roscat-verzuie, cu frunze eliptice, opuse, glabre, verzi, cu mici puncte negre pe marginea intreaga si cu numeroase punctuatii (glande) pe toata suprafata limbului care privit prin transparenta pare perforat. Florile, dispuse in dichazii, au caliciul si corola pentamere, sepale lanceolate, petale galbene aurii cu puncte negre. Miros caracteristic balsamic, gust aromatic-amar, rezinos si astringent.

Ecologie, raspandire in flora spontana si zonare in cultura : Pana in prezent planta a fost recoltata la noi numai din flora spontana, cercetarile privind introducerea in cultura fiind de data recenta si legate de cerintele tot mai mari pentru aceasta specie, cerinte pe care resursele  naturale nu le mai pot acoperi. Prezinta amplitudine ecologica mare, avand pretentii relativ reduse fata de principalii factori ecologici. Astfel, suporta bine un regim hidric mai sarac in precipitatii, chiar arid, ca si un regim cu precipitatii bogate.

Pretentii mai ridicate are fata de luminozitate, suportand cel mult semiumbra. Este rezistenta atat la temperaturi mai joase, ca si la perioadele de arsita din vara. Este putin influentata de reactia solului, suportand si soluri acide si bazice, dar in general mai afanate si cu un continut mai ridicat de azot (lucru care explica dezvoltarea uneori in masa a plantei in taieturi de adure). Altitudinal se intinde din campie si pana in zona subalpina (mai abundenta in zona deluroasa), cu deosebire in fanete, la marginea drumurilor si a padurilor, in locuri necultivate, taieturi de padure. Raspandita in Transilvania (judetele Arad, Bihor, Bistrita-Nasaud, Brasov, Caras-Severin, Harghita, Hunedoara, Maramures, Salaj, Suceava), Muntenia (Arges, Buzau, Dambovita, Ilfov), Oltenia (Gorj, Mehedinti, Olt), Moldova (Bacau, Botosani, Neamt, Suceava) si Dobrogea (Tulcea), dar se poate recolta si in toate celelalte judete. Zonele de cultura cele mai favorabile sunt judetele Cluj, Salaj si Dambovita ; conditii favorabile mai sunt si in judetele Arad, Arges, Bacau, Bihor, Botosani, Mehedinti, Neamt, Suceava, Vrancea.

Tehnologia de cultura : Sunatoarea luata in cultura da rezultate bune cand urmeaza dupa o prasitoare timpurie ingrasata. Este pretentioasa fata de prezenta buruienilor mai ales in primele faze de vegetatie. Poate reveni pe acelasi sol dupa 6-7 ani. Reactioneaza favorabil la lucrarea gradinareasca a solului si la ingrasaminte naturale sau chimice,dand sporuri apreciabile de productie (25-30%).

Imediat dupa recoltarea plantei premergatoare se ara la 22-25 cm. La 2-3 saptamani terenul se grapeaza cu grapa prevazuta cu discuri sau se lucreaza cu cultivatorul. Pana la insamantare aceasta lucrare se repeta ori de cate ori este necesitata de prezenta buruienilor. Inainte de insamantare, ca si dupa aceasta, se da cu tavalugul. Odata cu aratura de baza se incorporeaza in sol 10-15 t/ha gunoi de grajd bine fermentat. In lipsa acestuia, se dau 50-55 kg/ha s.a. fosfor si 20-25 kg/ha s.a. potasiu, iar in primavara, inaintea primei prasile, se dau 30-35 kg/ha s.a. azot.

In anul doi si trei de cultura toamna printre randuri se dau 20-25 kg/ha s.a. fosfor si 5-10 kg/ha s.a. potasiu, iar primavara 20-25 kg/ha s.a. azot. Insamantarea se face in pragul iernii cu masina de semanat Saxonia, SU-29 sau SUP-21 la care se ataseaza cutii pentru seminte mici, iar la brazdare limitatoare de adancime. La hectar se dau 4 kg seminte cu puritatea de 90%, germinatia de 75% si umiditatea maxima de 12%. Greutatea medie a 1 000 boabe este de cca. 0,1237 g iar la 1 g intra in medie 8096 boabe.Insamantarea se face la intervale de 50 cm si la adancimea de 0,3-0,8 cm. Rasarirea are loc in primavara dupa cca. 120 zile. In primavara, imediat ce terenul permite, se distruge crusta, aplicandu-se o prasila oarba foarte superficiala intre randuri.

In anul intai de cultura se aplica alte doua-trei prasile si una-doua pliviri pe rand. Se recomanda aceleasi lucrari de intretinere si in urmatorii ani de cultura cu mentiunea ca dupa recoltarea partii aeriene sa se praseasca obligatoriu pentru a mobiliza terenul si a stimula cresterea recoltei a doua. Recoltarea se poate face cu secera, coasa sau cositoarea mecanica. In cazul recoltarii mecanice, se va avea grija sa se regleze cutitul astfel ca sa taie la 20-25 cm de la varf  inspre baza sau la 25-35 cm in sus de la colet in cazul unei dezvoltari luxuriante, astfel incat ca sa se obtina un produs acceptat de conditiile de calitate impuse de F.R . Momentul optim de recoltare este intre inceputul infloririi (cca. 25-30%) si inflorirea deplina (100%).

Recoltarea produsului din flora spontana : Perioada optima este de la inceputul infloririi si pana in momentul formarii fructelor, respectiv in iunie-august. Se recolteaza intreaga parte aeriana nelignificata, taindu-se cu foarfeca sau cutitul. Daca recoltarea se face mai tarziu si planta are si fructificatii, acestea trebuie indepartate, putand servi pentru obtinerea materialului de inmultire.

Pregatirea produsului in vederea prelucrarii : Pe cale naturala se usuca la umbra in straturi subtiri, in locuri bine aerate, intorcandu-se din cand in cand, dar cu multa atentie pentru ca tulpinile sa nu se defolieze. Uneori se usuca si legate in buchetele si prinse pe sfoara, dar metoda este greoaie si se poate produce mucegairea la locul unde sunt legate. Pe cale artificiala uscarea se face la 35°. Randamentul la uscare 3-4/1.

Conditiile tehnice de receptie prevad ca produsul sa fie format din tulpini nelignificate, cu diametrul pana la 2 mm ; ca impuritati se admit max. 5% flori brunificate, max. 5% tulpini peste 2 mm diametru (fara a depasi 4 mm) si max. 1% tulpini fara flori si frunze, corpuri straine organice – max. 1% Si minerale – max. 0,5%, umiditate -max. 13%.

Compozitie chimica : Contine 0,05-0,10% ulei volatil in partile aeriene si 0,40-0 50% in flori; derivati polifenolici : o flavonoida-hiperozida (galactozida cvercetolului), rutozid si cvercetol, acid cafeic si clorogenic ; tanin de natura catehica pana la 12%, o substanta coloranta – rosul de Hypericum sau hipericina – care are in lumina ultravioleta o puternica fluorescenta rosie, fiind un derivat al naftodiantronei, colina, carotenoide, saponine, acid ascorbic, nicotinic si valerianic. Uleiul volatil contine α -pinen si carburi sescviterpenice, saruri minerale.

Actiune farmacodinamica utilizari terapeutice : Datorita uleiului volatil, hipericinei si taninului are actiune antiseptica, astringenta si cicatrizanta. Diminueaza procesele inflamatorii hepatice cronice si tulburarile motilitatii cailor biliare. Actiunea antispastica este determinata tot datorita derivatilor polifenolici. Intern se recomanda in colite si colicistopatii, in deprimari exo-sau endogene centrale. Extern – cicatrizant si dezinfectant in plagi purulente si arsuri.

Sunatoarea este indicata ca adjuvant in fitoterapia afectiunilor hepatice si biliare, in gastrita si ulcer gastric, in inflamatiile gingiilor, in colite si se foloseste cu succes in tratamentul local al arsurilor. Este recomandata pe scara larga in tratamentul depresiilor usoare si moderate, in aceste cazuri fiind nevoie de o administrare de lunga durata.

Preparare si administrare : Pentru uz intern, in gastrite, colite, afectiuni hepato-biliare se prepara o infuzie din 1-2 lingurite de planta uscata ( sau 1-2 linguri de planta verde ), la o cana cu apa. Se beau 2-3 cani pe zi. In tratamentul depresiei se beau 2-3 cani din aceasta infuzie, cu precizarea ca administrarea va avea o durata mai lunga, 2-3 luni, fiind nevoie de cel putin 2-3 saptamani pentru observarea primelor efecte. Uleiul de sunatoare se poate prepara astfel : intr-un recipient de sticla se pun 200g planta proaspata in 400 ml de ulei de floarea soarelui si se tin la macerat timp de 6 saptamani intr-un loc intunecos si racoros. Apoi, macerarea se continua intr-un loc expus la soare, timp de inca 2 saptamani, dupa care maceratul se filtreaza printr-un tifon. In gastrite, ulcere gastrice, se administreaza intern, 2-3 lingurite pe zi intre mesele principale. In dischineziile biliare se administreaza cate 1 lingurita dupa mesele principale. Extern se poate folosi ca unguent, in caz de arsuri si in perioada de cicatrizare a plagilor.

Reactii adverse si precautii : Hipericina are efecte fotosensibilizante fapt pentru care persoanele care urmeaza un tratament intern si de durata cu preparate din sunatoare trebuie sa evite expunerea la radiatia solara intensa. Datorita unor posibile interactiuni alte substante medicamentoase bolnavii trebuie sa consulte medicul inainte de inceperea curei fitoterapeutice.

Confuzii : Specia medicinala poate fi confundata cu alte specii de Hypericum neutilizate in terapeutica. Caractere de diferentiere :

Hypericum elegans are ca si H. perforatum atat puncte transparente cat si puncte negre, dar forma frunzei este lanceolata, iar tulpina are 4 muchii (la H. perforatum doar 2) ;

H. maculatum are numai puncte negre,nu si transparente ;

H. hirsutum – frunze paroase (la H. perforatum – glabre).

author: IT LSE