Loading...
Blog
  • Main page
05
05
2014

Socul(Sambucus nigra)

By IT LSE 0

Descriere : Arbust sau arboras, inalt de 4-5(10) m, cu coroana tufoasa rotunjita si maduva mai dezvoltata ca la oricare alta specie lemnoasa; tulpina: formeaza adesea direct de la baza ramificatii lungi si drepte; scoarta: cenusie, cu ritidom crapat; pe lujeri sunt specifice lenticele numeroase, proeminente; muguri: opusi, mari, ovoizi, cu 2-4 solzi bruni care cad timpuriu, astfel incat primavara timpuriu se vad frunzele; frunze: opuse, imparipenat compuse, cu 3-7 foliole, lungi de 4-12 cm, eliptice, ascutite la varf, neregulat serate, cu peri pe dosul nervurilor; flori: in cime umbeliforme plane, cu 5 ramuri principale bogat ramificate la randul lor, cu diametrul de 12-20 cm, sunt pe tipul 5, cu corola alba; fructe: drupe baciforme sferice, negre, lucioase, cu suc rosu, au 6-8 mm diametru si 3 (mai rar 4-5) samburi turtiti cu cate o samanta fiecare.

Materia prima : Flores Sambuci – formata din flori mici cu caliciul format din 5 dinti mai scurti decat petalele, cu corola lata de 6 – 9 mm, alba pana la galbuie, cu 5 lobi rotunjiti. Androceul format din 5 stamine alterne, concrescute cu tubul corolei are antere mari biloculare. Ovarul inferior, trilocular, uniovulat se termina cu un disc care poarta trei lobi stigmatici scurti. Mirosul florilor este placut aromat, gustul la inceput dulceag apoi iute. Aceasta materie prima se prezinta sub doua sorturi comerciale: flori de soc nesitate (Flores Sambuci „nicht gerebelt”) si flori de soc sitate (Flores Sambuci ;,gerebelt”), primul sort avand florile cu peduncul, iar la cel de al doilea sort fara peduncul.

Fructus Sambuci – formata din fructe globuloase cu suprafata zbarcita, de culoare neagra-violacee, lucioase, cu diametrul de 3-5 mm in stare uscata, de obicei cu 3 seminte ovoidale, brune in interior. Mirosul este caracteristic iar gustul dulceag, slab acrisor.

Ecologie si raspandire : Specie destul de exigenta fata de caldura; de asemenea fata de sol are pretentii ridicate, preferand pe cele fertile, bogate in humus, afanate, revene. Se manifesta ca specie de semiumbra, intrand in subarboretele padurilor de deal si campie, dar mai ales in luminisuri sau margini de paduri. Este raspandit de la campie pana in partea inferioara a muntilor, in intreaga tara in paduri, tufisuri, pe langa garduri, cu deosebire in Transilvania si Banat (judetele Arad, Bihor, Bistrita-Nasaud, Brasov, Caras-Severin, Cluj, Harghita, Hunedoara, Salaj, Timis), Oltenia (Dolj, Gorj, Mehedinti, Valcea), Moldova (Bacau, Galati, Iasi, Neamt, Suceava, Vrancea) si in Dobrogea.

Recoltare : Florile se recolteaza la inceputul infloririi, cand max. 75% din flori sunt inflorite, incepand din mai in regiunile sudice si mai joase, continuand pana in iunie in regiuni de deal si mai nordice. Recoltarea se face pe timp frumos, dupa ce se ridica roua, taind cu foarfeca sau cutitul intreaga inflorescenta imediat de sub locul de ramificare. Acestea se pun la uscare la soare puternic, care le pastreaza culoarea alba-crem, cu florile in sus, intr-un singur strat pe rame acoperite cu hartie (pe vreme nefavorabila se pun in poduri acoperite cu tabla si bine ventilate). Prin uscarea cu tot cu pedunculul inflorescentei se obtine un produs inferior – Flores Sambuci nicht gerebelt (flori de soc nesitate), la care adesea florile se brunifica datorita duratei mai mari a uscarii.

Pentru obtinerea unui produs superior – Flores Sambuci gerebelt (flori de soc ciuruite), dupa 5-6 ore de uscare la temperatura ridicata (de preferat direct la soare), florile sunt uscate dar pedunculii sunt inca moi si se poate face separarea florilor prin simpla scuturare, iar daca mai raman flori se freaca usor inflorescentele pe un ciur cu ochiuri de 5 mm. La uscator se foloseste o temperatura de 35-40°.

Fructele se culeg in septembrie-octombrie, taindu-se cu foarfeca sau cutitul intreaga inflorescenta, care se pune la uscat cu fructele in sus, la soare, intr-un singur strat (pe timp nefavorabil in poduri sau soproane bine aerisite). Se pot pune de asemenea pe sfori sau sarme. Pe cale artificiala se usuca la 50-60°. Dupa uscare se separa de pedunculi, trecandu-se pe site cu ochiuri de 5 mm, apoi trecute prin vanturatori sau selectoare pentru indepartarea resturilor de pedunculi. Randamente la uscare:

– pentru flori 5-7/1 (iar procentul de floare in urma sitarii este de cea 60 din total);
– pentru fructe 5-6/1.

Conditiile tehnice de receptie prevad pentru florile nesitate inflorescente cu codita de max. 0,5 cm cu flori crem-galbui, admitandu-se ca impuritati max. 8% flori brunificate, corpuri straine minerale si organice – max. 1% pentru fiecare, umiditate – max. 13%.

Pentru florile sitate se admit ca impuritati max. 7% flori brunificate si max. 2% resturi din pedunculii principali ai inflorescentei, corpuri organice si minerale – max. 0,5% pentru fiecare, umiditate – max. 13%.

Pentru fructe se admit ca impuritati max. 3% fructe arse si max. 1% resturi de codite, corpuri straine organice si minerale – max. 0,5% pentru fiecare, umiditate – max. 15%.

Compozitie chimica : Florile contin rutozid (cca. 3%), cantitati mici de ulei volatil (0,03%), etil, izobutil, si izoamil-amine, (3-D-glicozizi ai acizilor cafeic si ferulic, zaharuri, mucilagii, vitamina C etc.; – frunzele contin sambunigrina (care lipseste la celelalte specii ale genului), aldehide glicolice, oxalati, cantitati apreciabile de vitamina C etc.; – fructele contin de asemenea rutozid si izocvercetina, antociani, aminoacizi, acizi: citric, chinic, malic, si chimic, tanin, zaharuri, vitamina C si in special vitamine din complexul B; scoarta contine colina, zaharuri, tanin etc.

Actiune farmacodinamica – utilizari terapeutice : Florile de soc au proprietati sudorifice, diuretice si laxative; atat florile cat in special sucul obtinut din fructe au proprietati antinevralgice in special sub forma de extract slab alcoolic, actiune confirmata prin cercetari experimentale si aplicatii clinice. Se utilizeaza atat in reumatism, in afectiuni ale cailor respiratorii in nevralgii ale trigemenului si sciatice etc. Proprietati similare au si frunzele. Scoarta este utilizata in special pentru proprietatile diuretice in nefrite si edeme, precum si pentru proprietatile ei laxative. In medicina populara scoarta este intrebuintata ca antihelmintic. Florile de Soc intra in compozitia ceaiurilor antireumatic, depurativ si sudorific, in siropuri sau bauturi racoritoare in special pentru copii.In unele regiuni din tara din fructe se prepara dulceata, sirop sau vin.

Confuzii : In zona montana superioara este mult raspandit Socul rosu de munte (Sambucus racemosa L). In afara de ecologie, caractere de deosebire morfologice sunt:

– ramurile au maduva galbena sau bruna (la S. nigra – alba);
– flori galbene-verzui, grupate intr-o inflorescenta ovoidala (la S. nigra sunt albe-galbui intr-o inflorescenta plana);
– fructele rosii (la S. nigra – negre).

Florile de Soc se pot confunda cu cele de boz. Acestea au staminele cu antere purpurii, la uscare negre, spre deosebire de soc care le are galbene. In depozite, fructele de Soc se pot confunda cu cele de Boz. Acestea din urma sunt negre mate si nu lucioase ca cele de soc, au miros neplacut si tinute in apa circa jumatate de ora coloreaza apa, in timp ce Socul nu o coloreaza.

Tags for this post

author: IT LSE