Loading...
Blog
  • Main page
05
05
2014

Schinelul(Cnicus benedictus)

By IT LSE 0

Descriere : Specie de cultura anuala, erecta, inalta de 30-60(100) cm, rigid ghimpata atat pe frunze cat si pe inflorescenta; radacina: fuziforma, lunga de 8-12 cm; tulpina: groasa pana la 1 cm, are 5 muchii, simpla sau ramificata, cu peri lanosi, culoare verzuie sau rosie-bruna; frunze: alterne, alungit lanceolate, lungi de 5-30 cm si late de 1,5-7 cm, cu nervuri foarte proeminente, pe margine cu dinti teposi alungiti, cu peri lanosi; cele inferioare au petiol trimuchiat, cele superioare sesile si amplexicaule (inconjura tulpina ca un guleras); flori: galbene, tubuloase, grupate in antodii terminale, lungi pana la 4 cm si cu diametru de cca. 3 cm; la exterior are bractee mari, verzi palide, terminate cu spini; fructe: achene galben-brunii, cilindrice, lungi pana la 7 mm, cu papus.

Materia prima : Herba Cardui Benedicti sau Herba Cnici – for­mata din tulpini nelignificate cu frunze lungi, spinoase, paroase, cu nervuri proeminente, flori dispuse la partea superioara, inconjurate cu bractee spi­noase de culoare verde deschis. Fara miros caracteristic, gust foarte amar.

Ecologie si zonare in cultura : Originar din zone mai calde, schinelul nu are totusi cerinte deosebite fata de temperatura, dar cere locuri insorite. Se poate dezvolta pe soluri foarte diferite, cele mai bune rezultate dandu-le pe cele profunde, umede, mai grele si cu continut ridicat de calciu.

Fara sa aiba cerinte ridicate fata de umiditate, nu poate suporta totusi perioade mai lungi de seceta.

Planta se recomanda a fi cultivata in judetele Prahova, Buzau (in partea sudica a lor) si Ilfov.

Tehnologia de cultura : Schinelul prefera sa urmeze in cultura dupa prașitoare, ingrasate cu gunoi de grajd bine fermentat, cum ar fi porumbul, cartoful si leguminoasele in general. Pe acelasi teren poate reveni dupa o pauza de 5-6 ani. Terenul ales pentru cultura schinelului se ara toamna la o adancime de 30-33 cm si se lasa in brazda cruda peste iarna. Conco­mitent cu aratura de baza, se incorporeaza in sol 50-70 kg /ha s.a. fosfor si 25-35 kg /ha s.a. potasiu, iar in primavara, inainte de insamantat, se admi­nistreaza 60-70 kg/ha s.a. azot.

Primavara terenul se lucreaza cu grapa cu discuri urmata de grapa stelata, lucrare ce se executa perpendicular pe aratura sau daca terenul este batatorit si prezinta buruieni, se lucreaza cu cultivatorul in agregat cu grapa cu discuri.

Momentul optim de insamantare este primavara foarte devreme, cel mai tarziu in primele zile ale lunii martie. Se seamana cu masina de sema­nat SPC-6 la intervale de 45-50 cm intre randuri si la adancimea de 2,5-3 cm. Cantitatea de samanta necesara la hectar este de 15 kg cu puritatea de 97%, germinatia de 85% si umiditatea maxima de 12%. Greutatea medie a 1 000 seminte este de cca. 29,350 g, iar la un gram intra in medie 34 seminte. La insamantarea in cuiburi (40/40 cm) este suficient si numai 6 kg la hectar, inainte de insamantat samanta se freaca pana cand toti perii de la varful ei cad, deoarece fara eliminarea lor se infunda semanatoarea.

In localitatile cu primaveri secetoase si foarte scurte, cu trecere brusca de la gerul iernii la caldurile arzatoare de vara, in terenurile care nu retin apa in primavara, insamantarea se poate face in pragul iernii astfel ca semin­tele sa nu incolteasca decat in primavara.

Primavara, imediat ce randurile se disting bine, se trece la mobilizarea terenului pe intervale prin prasila super­ficiala si cu grija sa nu se deranjeze plantele pe rand. A doua prasila se aplica la 2-3 saptamani de la prima, atunci cand plantele au 3-5 cm inaltime cu care ocazie se executa si rarirea plantelor pe rand la cca. 30 cm planta de planta. Cand randurile s-au incheiat bine se trece la prasila mecanica.

Aceasta se continua dupa fiecare recoltare. Recoltarea se face numai pe vreme frumoasa dupa ce s-a ridicat roua. Momentul optim este atunci cand plan­tele au inceput sa infloreasca. Se recolteaza cu secera, coasa sau cositoarea mecanica de la inaltimea de 8-10 cm deasupra solului. Se va recolta numai cantitatea care poate fi asezata la uscat in aceeasi zi. Se poate obtine o productie de 3-5 t/ha (produs deshidratat).

Samanta necesara reproducerii se obtine de la parcelele cu plantele cele mai reprezentative, sanatoase, viguroase etc, carora li s-a executat eliminarea negativa. Ajunge la maturitate toamna in septembrie, cand se coseste, se treiera si se vantura in mod obisnuit. Un hectar produce 1 000-1 500 kg seminte.

Pregatirea produsului in vederea prelucrarii : Spre deosebire de nume­roase plante medicinale si aromatice schinelul nu suporta uscarea la soare. O expunere mai mare de 2-3 ore la soare dupa recoltare decoloreaza, deci depreciaza grav produsul.

Se pot usca la umbra, asternute in strat subtire sau insirate pe sfoara. Cea mai sigura este deshidratarea artificiala la temperatura de 45- 50°C. Randamentul la uscare 3,5-4/1.

Conditiile tehnice de receptie prevad ca produsul sa fie format din parti nelemnificate din tulpina cu frunze si inflorescente, admitandu-se ca impuritati – max. 5% tulpini lemnificate, max 2% plante decolorate sau brunificate si max. 2% inflorescente fructificate, cu papus; corpuri straine organice – max.  1% si organice – max. 0,5%,  umiditate – max.  13%.

Compozitie chimica : Substante amare: cnicina (esterul α,β – acidului dihidroximetilacrilic cu o lactona sescviterpenica de tip guaianolidic), benedictina; ulei volatil continand dodeca-1 11, – dien – 3, 5,7 ,9 – tetraina, lignane (arctiina); mucilagii, tanin (cca. 8%), fitosterine, acizi rezinici, ulei volatil (0,3%), acid nicotinic si amida acidului nicotinic, vitamina B1, un prin­cipiu antibiotic, saruri de potasiu, magneziu si calciu etc.

Actiune farmacodinamica utilizari terapeutice : Tonic-amar-eupeptic utilizat in dispepsii. in trecut, domeniul de utilizare era mult mai larg: depurativ, vermifug, febrifug, cicatrizant. Datorita gustului amar se intrebuin­teaza si in industria lichiorurilor.

Tags for this post

author: IT LSE