Loading...
Blog
  • Main page
16
04
2012

Valeriana(Valeriana officinalis)

By IT LSE 0

Descriere : Specie ierbacee perena, initial cu rozeta de frunze, apoi cu tulpina, erecta, neramificata, inalta de 25-150 (200) cm; partea subterana: rizom vertical scurt, galben-brun cu cicatrice ale frunzelor la suprafata; din rizomi se pot dezvolta stoloni subterani scurti, precum si 60-70 radacini adventive din care pornesc radacini de ordinul II si III, astfel incat sistemul radicular are un aspect foarte stufos; tulpina aeriana: apare de abia vara sau in al doilea an de vegetatie, fiind brazdata la suprafata si goala la interior, putin paroasa numai la partea inferioara; frunze: in primele faze de vegetatie frunze in rozeta; frunzele tulpinale sunt opuse, imparipenat sectate, lungi de 5-25 cm, cu 5-11 perechi de lacinii lanceolate, late de 0,5-1,5 cm; pe fata sunt scurt paroase, pe dos si la baza parozitatea este mai dezvoltata; baza frunzei inconjura pe jumatate tulpina, iar petiolii descresc de la baza catre partea superioara, unde frunzele sunt sesile; flori: in inflorescente dense de tip dihaziu asemanator cu o umbela trifurcata; florile sunt mici de 4-5 mm, rosii liliachii pana la albe, pe tipul 5, cu elementele unite; fructe: achene ovate, ingustate spre varf, comprimate, cu o nervura pe fata si 3 pe dos, iar terminal pastreaza o coroana de papus.

Materia prima : Rhizoma et Radix Valerianae – formata dintr-un rizom scurt, cilindric, adesea cu stoloni subterani scurti, cu numeroase radacini care se impletesc intre ele. Rizomul este de 2-4 cm lungime si 1-3 cm grosime, avand la extremitatea superioara un mic rest din tulpina aeriana; la interior este uneori lacunos si septat. Radacinile sunt fin ramificate, lungi de 6-12 cm, groase de 2-3 mm, cilindrice, fin striate longitudinal. Rizomul este de culoare galbena-bruna pana la brun la exterior si albicios la interior. Radacinile sunt de culoare bruna-inchis, bruna-galbuie sau cenusie-bruna.
Mirosul materiei prime este caracteristic, de acid valerianic, gustul dulceag, aromat, putin amar.

Ecologie si zonare in cultura : Desi specia este raspandita si in flora spontana, in tufarisuri, paduri, locuri umede si umbroase, marginea apelor, lunci si zavoaie – in special in zona de deal si munte, astazi ea este exploatata aproape exclusiv numai din cultura.

In concordanta cu conditiile in care se dezvolta in flora spontana, Valeriana suporta mai bine temperaturile scazute decat cele ridicate. Semintele incep germinarea la +5° (temperatura optima fiind de 20-30°). Suporta geruri de -15 …-20° fara strat de zapada, pornind in vegetatie primavara la 1 -2°. In conditiile in care este cultivata in locuri mai calduroase, ca factor ecologic de compensatie va fi umiditatea in exces.

Fata de umiditate planta prezinta pretentii ridicate, dezvoltandu-se optim acolo unde precipitatiile anuale sunt de cca. 650 mm. Plantele pot suporta si perioade de seceta, dar aceasta influenteaza negativ asupra continutului in ulei esential.

Poate creste la lumina sau semiumbra, dar la lumina sistemul radicular are cea mai mare dezvoltare.

Solurile cele mai indicate sunt cele profunde, bogate in humus, usoare, luto-nisipoase situate pe locuri umede, dar permeabile pentru apa. Se pot utiliza si solurile desecate, turboase. Sunt contraindicate solurile grele, argiloase, care impiedica dezvoltarea sistemului radicular si fac totodata foarte anevoioasa operatia de spalare a radacinilor dupa recoltare.

Zone foarte favorabile pentru cultura sunt Campia Timisului, Campia Crisurilor (jud. Bihor), Podisul Somesului (judetul Maramures), Podisul Transilvaniei (judetele Cluj, Alba, Mures, Brasov) si depresiunile marginale (judetele Bistrita-Nasaud, Harghita, Covasna), iar zone favorabile Campia Moldovei si subcarpatii rasariteni (judetele Suceava si Neamt).

Tehnologia de cultura : Este de preferat ca Valeriana sa urmeze dupa culturi pentru masa verde sau prașitoare ingrasate care elibereaza terenul timpuriu. Este contraindicat sa urmeze in cultura dupa floarea-soarelui, sorg, in pentru ulei sau mac.

Poate reveni pe acelasi teren dupa o perioada de cel putin 5 ani sau poate fi cultivata si dupa speciile contraindicate dar dupa un interval de 5 ani. Lucrarile de baza sunt in functie de metoda de infiintare (insamantat direct in camp sau plantarea rasadurilor obtinute in straturi reci sau in cele calde) si de timpul de insamantare sau plantare (sfarsitul verii, toamna sau primavara). Pentru insamantare direct in camp la sfarsitul verii, terenul se ara in aceeasi zi cu recoltarea plantei premergatoare la adancimea de 30-35 cm (in functie de umiditatea din sol pentru a nu scoate bolovani); pentru insamantarea sau plantarea de toamna, daca planta premergatoare a fost o prașitoare bine lucrata, terenul se ara la 15-20 cm cu plugul in agregat cu grapa cu discuri imediat dupa recoltarea plantei premergatoare si la 10-15 zile inainte de semanat sau plantat se executa aratura adanca cu care ocazie se incorporeaza in sol si ingrasamintele necesare, apoi se grapeaza, se tavalugeste inainte si dupa semanat; pentru insamantarea sau plantarea de primavara, aratura adanca din toamna ramane in brazda cruda peste iarna si primavara se afineaza solul cu cultivatorul, se niveleaza, se tavalugeste si apoi se seamana.

Ca ingrasaminte se recomanda incorporarea in sol, odata cu aratura de baza a 60-70 kg/ha s.a. fosfor si 50-65 kg /ha s.a. potasiu, iar in primavara cantitati mai reduse de azot, respectiv 30-35 kg /ha s.a.

Reusita culturii de Valeriana depinde de felul cum este lucrat terenul si de modul de insamantare. Valeriana, fiind o planta cu samanta mica, are nevoie de un teren lucrat foarte bine, gradinareste.

Se poate insamanta direct in camp sau inmultit prin rasaduri produse in straturi reci de vara sau in rasadnite calde. Pentru insamantare directa in camp este necesar ca inainte si dupa insamantare terenul sa se tavalugeasca pentru a se forma un pat germinativ cat mai bun. Insamantarea se executa la inceputul lunii august, cu semanatoarea, in randuri, la distanta de 50 cm. In vederea repartizarii cat mai uniforme, samanta se amesteca cu material inert intr-un volum de 5 ori mai mare decat materialul de inmultire. La hectar se dau 2-3 kg samanta cu puritatea de 90%, germinatia de 70% si umiditatea maxima de 12%. Greutatea medie a 1 000 seminte este de cca. 0,4235 g, iar la un gram intra in medie 2 362 seminte.

Straturile reci se insamanteaza in a doua jumatate a lunii iulie si prima jumatate a lunii august, la adancimea de 0,5 – 0,7 cm, astfel ca pana la venirea ingheturilor plantele sa poata dezvolta o rozeta cu 3-5 frunze adevarate. Pentru un hectar sunt necesari 150 m2 straturi (0,4 kg samanta). Dupa semanat, stratul se taseaza cu o scandura si se acopera cu un strat de 0,3 mm ranita cernuta.

Pentru a crea conditii bune de rasarire, a evita uscarea excesiva a pamantului insamantat si a preveni distrugerea plantelor rasarite de catre razele puternice ale soarelui, straturile se acopera cu un material protector in grosime de 1,5-2 cm (paie intregi de cereale sau tulpini de alte plante). In conditii normale, samanta rasare dupa 10-12 zile; pe masura dezvoltarii rasadului, materialul protector se ridica treptat in 2-3 etape in asa fel incat plantutele sa nu sufere de umbrire sau de prea multa lumina.

In rasadnite calde se seamana cu 45 zile inainte de plantare, adica in prima jumatate a lunii februarie. Pentru un hectar de cultura sunt necesari 60 m2 rasadnite (0,4 kg samanta).

Insamantarea in rasadnite sau straturi se face manual, prin imprastiere, in doua etape succesive. Lucrarile de ingrijire in rasadnite consta in plivirea continua a buruienilor, afanarea solului si udarea ori de cate ori este nevoie.
Rasadul din straturile reci se planteaza toamna, in luna septembrie, daca timpul permite, iar cel din rasadnite calde se planteaza primavara, cat mai devreme, cand are 4-5 frunze. Plantarile tarzii de primavara fac ca recolta sa fie de 1,5-2 ori mai mica.

Inainte de scoatere, rasadurile se uda abundent pana la o adancime de 15 – 18 cm. Se scot din strat numai in ziua plantarii si se transporta in cosuri de nuiele sau ladite. Radacinile mai lungi se scurteaza la 6-8 cm, (intrucat la plantare cele lungi se indoaie, se prind greu si se dezvolta slab). Plantarea se face cu plantatorul, in pamant bine pregatit, preferabil in a doua jumatate a zilei sau pe timp noros. Dupa plantare plantele se uda pana ce se prind definitiv.

Plantarea se face la 50 cm interval intre randuri si la 25 cm distanta intre plante, pe rand. Dupa 7-10 zile rasadurile se verifica si se completeaza golurile, in cazurile cand terenul a fost batatorit cu ocazia plantarii, se executa fara intarziere prima prasila cu sapa. Aceeasi lucrare se executa intre randuri si in cazul insamantarii directe in camp, atunci cand plantele nu au rasarit in totalitate din cauza ca terenul are crusta. Pe timpul verii se executa cel putin 4 prasile.

Evaluarea productiei se face cu o saptamana inainte de recoltare. Spre exemplu: s-au recoltat de pe 10 m2   7 kg radacini, revenind 700 grame la m2

Umiditatea este cu 75% peste cea normala; din 4 kg radacini crude se obtine 1 kg de radacini uscate. Productia medie la hectar evaluata este:

7000/4=1750 g radacini uscate la 10 m2.

1750g/10 m2=175 g/m2.

Se scad 5% pierderi la recoltare, transport si manipulare.

175-(175gX5/100)=166,25 g radacini uscate la m2.

166,25X10000 m2/1000g=1662 kg radacini uscate la hectar.

Radacinile cu rizomi se scot in toamna primului an de cultura, cu 2- 3 saptamani inainte de inghet. Recoltarea trebuie sa se faca toamna tarziu, intrucat in acest timp rizomii au maximum de greutate si de principii active. Pentru recoltare se foloseste cazmaua, plugul fara cormana sau masina de recoltat cartofi.

Primavara nu se recomanda a se recolta rizomii deoarece se obtine un produs calitativ si cantitativ inferior, mai ales dupa ce a dat mugurele.

In cazul cand cultura este destinata pentru producerea de seminte, dupa recoltarea acestora, in al doilea an de cultura, rizomii se scot din pamant cu radacini cu tot. Un hectar produce 1 200-2 500 kg rizomi cu radacini in stare deshidratata.

Semintele se recolteaza in al doilea an de cultura, de la plantele destinate special pentru aceasta, bine dezvoltate si neatacate de boli sau daunatori.

Infloritul si coacerea facandu-se succesiv, semintele se recolteaza in 2- 3 etape, pe masura ce ajung la maturitate. Momentul de recoltare este atunci cand la 20% din seminte a aparut puful si cand au capatat o culoare galbena-bruna. Inflorescentele cu semintele ajunse la maturitate se taie la 30-40 cm de la varf in jos, se leaga in snopi mici. Pentru uscare se atarna in magazii sau poduri de casa. Aceste incaperi trebuie sa fie curate, ferite de soareci, cu podeaua acoperita cu hartie.

Pe masura ce ajung la maturitate (8-10 zile de la recoltare) inflorescentele se treiera, iar semintele se vantura usor pentru a se inlatura boabele seci si resturile de planta. La hectar se pot obtine 350-500 kg seminte de calitate buna. Determinarea energiei germinative se face in 5 zile, iar a facultatii germinative pana la 14 zile.

Bolile, daunatorii si mijloacele de combatere : Poate fi atacata de mana valerianei, fainare si rugina. Mana ataca in tot timpul vegetatiei si apare pe frunze sub forma de pete. Pe partea superioara a frunzelor petele sunt de culoare verde palida sau galbena, pe cea inferioara sunt acoperite cu un puf cenusiu-violaceu. Se combate prin stropiri cu zeama bordeleza 1%.

Fainarea apare pe frunze sub forma de pete albe, fainoase, care mai tarziu capata o culoare neagra. Ataca plantele in tot timpul vegetatiei. Se combate prin prafuire cu sulf sau prin stropire cu acid sulfuric 0,1%.

Rugina ataca frunzele si coditele lor in perioada de vegetatie a plantelor. Aceasta boala produce pe frunze niste pete portocalii, distribuite neuniform. Se combate prin stropiri cu zeama bordeleza 1 % sau sulfocalcica. In straturi, valeriana este atacata de coropisnite si cartite. Coropisnitele se combat cu Verde de Paris, cartitele cu arseniat de calciu sau prin scoatere cu sapa sau harletul.

Valeriana mai este atacata de larvele gandacului Agofianthia violacea, care distrug interiorul tulpinilor in perioada iunie-septembrie. In stare adulta gandacul este de culoare albastra-metalica, lung de 8-11 mm, iar larvele sunt de culoare alba-galbuie, fara picioare, cu pantecul drept si lung de 9-14 mm. Plantele atacate se usuca si se rup. Se combate prin indepartarea si arderea tulpinilor atacate.

Larvele carabusului de mai ataca radacinile plantelor transplantate. La araturile pentru pregatirea terenului se aduna cu mana si se distrug. Ca mijloc preventiv Valeriana nu trebuie sa se cultive pe acelasi loc decat dupa 5 ani.

Pregatirea produsului in vederea prelucrarii : Partea aeriana se taie de la colet, dupa care radacinile se curata de pamant prin scuturare, se pun in cosuri de nuiele, se spala bine intr-o apa curgatoare, intr-un timp cat mai scurt posibil pentru a nu-si pierde calitatile. Printr-o verificare atenta se indeparteaza resturile de tulpini si frunze netaiate, resturile de pamant ramase intre radacini, rizomi si resturile de radacini innegrite.

Dupa spalare, rizomii cu radacini se lasa la zvantat timp de 1-2 zile, in straturi de 10-15 cm, in aer liber, pe timp frumos sau in incaperi aerisite atunci cand timpul este ploios. Odata uscati, radicelele (firele foarte subtiri ale radacinii) se inlatura prin scuturare sau pieptanare. Pentru uscare rizomii se asaza in poduri de case, soproane sau incaperi bine aerisite, intr-un strat de numai 5 cm. Pe o rama de 1 X 0,70 m se asaza 2 kg rizomi in stare proaspata. Radacinile fiind foarte fragile, nu se intorc in timpul uscarii. In uscatorii artificiale, la o temperatura de 35-40°, uscarea se face in doua zile, iar la soare se realizeaza in 20 zile.

Se considera produsul bine uscat cand rizomii (partea groasa) se pot rupe si in interior sunt uscati. Radacinile fiind subtiri, sfaramicioase, produsul uscat se lasa un timp inainte de ambalare, pentru revenirea si uniformizarea umiditatii. Rizomii cu radacini se pastreaza in vrac, in poduri sau camere aerisite, ferite de pisici. Nu se tin in aceeasi incapere cu alte plante carora le pot transmite mirosul.

Conditiile tehnice de receptie prevad ca produsul sa fie format din rizomi cu radacini, admitandu-se ca impuritati – max. 5% rizomi fara radacini si resturi de tulpini si max. 5% radicele (radacini subtiri sub 1 mm), corpuri straine organice – max. 0,5% si minerale – max. 4%, umiditate – max. 14%.

Compozitia chimica : Contine 0,5-2% ulei volatil. Cercetarile efectuate in tara noastra au aratat ca uleiul volatil creste considerabil in rizomi si radacini prin plantarea si insamantarea direct in camp la sfarsitul verii fata de pragul iernii sau inceputul primaverii (1,85% fata de 0,90%). De asemenea, taierea tijelor florale la imbobocire duce la cresterea continutului in ulei volatil.

Uleiul volatil de valeriana contine cca. 9,5% izovalerianat de bornil, formiat, acetat si butirat de bornil, 1-camfen si 1-pinen si borneol sub forma esterificata cu acizii formic, acetic si butiric; acid izovalerianic, alcaloizi (catinina, valerina, α-metilpirilcetona, valerianona etc.) rezine si alti acizi organici liberi (formic si acetic), tanin, acid α-oxivalerianic, acid valerinic si valerenolic, izoferulic etc, sescviterpene (valene), alcooli, esteri, fenoli, cetone, oxilactone, sitosteroli etc.

Rizomii si radacinile mai contin: acid cafeic si clorogenic, heterozide (valeride), lipaze, oxidaze, zaharoza, glucoza, antibiotice, saruri minerale etc.

Cercetatorii din tara noastra au adus in ultimii 40 ani contributii importante la elucidarea compozitiei chimice atat de complexe a acestei specii.

Actiune farmacodinamica – utilizari terapeutice : actiunea specifica sedativa a acestei specii este conditionata de materia prima (proaspata, stabilizata, nestabilizata sau uscata) si de procedeul de extractie, in special de solventul utilizat.

Componentele principale din uleiul volatil, α-metil-cetona si unii dintre alcaloizi au efecte inhibitoare pentru tesuturile nervoase si musculare. Actiunea principiilor considerate active asupra sistemului nervos se caracterizeaza prin modelarea sistemului nervos de relatie. Efectele sedative se manifesta atat asupra encefalului cat si asupra celorlalte segmente ale sistemului nervos. Preparatele pe baza de rizomi si radacini de valeriana au efecte sedative in special in nevroze prin diminuarea excitabilitatii maduvei spinarii si a creierului. Actiunea exercitata asupra musculaturii netede si striate se obtine printr-un dublu mecanism: unul direct-muscular, iar altul indirect nervos. Dupa cercetari mai recente s-a constatat ca nu exista un singur principiu activ responsabil pentru actiunea terapeutica, produsele farmaceutice din aceasta specie actionand prin complexul de principii active. S-a pus in evidenta si actiunea hipotensiva a acestei specii.

Preparatele pe baza de Valeriana sunt recomandate ca sedativ in stari de excitatie manifestate prin insomnii, nervozitate, hipersensibilitate motorie si senzoriala, in nevroza cardiaca si ca antispastic usor.

Rizomii si radacinile de Valeriana intra in compozitia ceaiurilor: calmant, calmant impotriva tulburarilor cardiace, gastric si sedativ.

Observatii : Impreuna cu V. officinalis se poate utiliza si Valeriana sambucifolia Mikan., care are frunzele cu numai 2-4 perechi de lacinii mai groase, ovate si care da din rizomi stoloni aerieni.

author: IT LSE