Loading...
Blog
  • Main page
16
04
2012

Turita mare(Agrimonia eupatoria)

By IT LSE 0

Descriere : Planta: Specie ierboasa perena, erecta, paroasa, inalta de 30-100 cm, neramificata sau ramificata numai spre varf ; partea subterana : rizom scurt de 2-5 cm cu radacini filamentoase destul de rare ; tulpina aeriana : rigida, foarte paroasa, internodurile din ce in ce mai alungite spre varf ; frunze : dispuse altern pe tulpina, imparipenate, cu foliole sesile mari, alternand cu altele mult mai mici, toate dintate pe margine, de culoare verde-inchis pe fata superioara si verde-cenusie pe cea inferioara, datorita parozitatii, cele dinspre baza lungi pana la 16 cm, scazand treptat spre varf ; flori : pe tipul 5, dispuse in raceme alungite de 10-30 cm scurt pedicelate, de cca. 1 cm in diametru, receptaculul cu 10 brazde, petale galbene, se deschid de la baza spre varf ; fructe : 2 nucule care raman in receptacul, avand in partea de sus numerosi ghimpi rigizi cu varf indrugat.

Materia prima : Herba Agrimoniae – tulpini obtuz costate sau rotunde cu diametrul de max. 4 mm, simple sau ramificate spre varf, moi, paroase, indesuit foliate. Frunze de 8-16 cm, late de 4-8 cm, cu 5-9 foliole mari intre care sunt adesea 6-10 foliole mici. Foliolele sunt sesile, eliptice sau ovate, cu 6-13 dinti, dispers paroase sau cenusiu pubescent-tomentoase, uneori cu glande pe partea inferioara. Inflorescența pana la 30 cm lungime. Sepale ovat triunghiulare, petale obovate de culoare galbena. Miros slab, gust amarui, astringent.

Ecologie si raspandire turita mare : Creste mai ales in locuri semiumbrite cu umiditate mare, din zona de campie pana in cea montana (la cca. 1000 m), in luminisuri si margini de paduri, tufarisuri, margini de drumuri, livezi, pajisti.

Mai raspandita in Transilvania si Banat (judetele Brasov, Caras-Severin, Harghita, Hunedoara, Maramures, Salaj, Sibiu), Muntenia (Ar­ges, Ilfov, dar mai ales Buzau), Oltenia (Mehedinti, Valcea) si Moldova (Bacau, Neamt, Suceava).

Recoltare : Partea aeriana se recolteaza la inceputul infloririi (din iunie pana in prima jumatate a lui august) pentru a se evita fructificatiile. Se taie cu secera sau cutitul intreaga parte foliata si nelemnificata.

Pregatirea produsului in vederea prelucrarii : inainte de uscare se indeparteaza fructificatiile mature, ingalbenite si tulpinile prea groase, lemnificate. Uscarea pe cale naturala se face la umbra, in locuri bine aerate, in strat subtire, iar la uscatorii la 35°. Randamentul la us­care 3-4/1.

Conditiile tehnice de receptie admit ca impuritati – tulpini cu diametrul peste 4 mm – max. 3%, fructificatii mature, ingalbenite – max. 5%, tulpini defoliate – max. 1% si plante brunificate sau deco­lorate – max. 1%, corpuri straine organice si minerale – max. 1% pentru fiecare, umiditate – max. 13%.

Compozitie chimica : Tanin de natura catechinica, galotanin si elagitanin, cvercetina libera, hiperina si rutozid, glicozizi ai apigeninei si luteolinei, substante amare, urme de ulei volatil, bioxid de siliciu, acid nicotinic, vitaminele C si K, acid ursolic.

Actiune farmacodinamica utilizari terapeutice: proprietati astringente datorita taninurilor si stimulente a apetitului datorita substan­telor amare. Indicata in afectiuni cronice stomacale si ca eupeptic amar. Intra in compozitia, ceaiului antidiiareic si hepatic nr. 2.

Observatii : In flora spontana se mai intalnesc si speciile A. odorata si A. pilosa, care pot fi admise ca materie prima.

author: IT LSE