Loading...
Blog
  • Main page
16
07
2014

Arnica(Arnica montana)

By IT LSE 0

Descriere : Specie perena, cu plante erecte, inalte de 20-60 cm, avand rozeta bazala de frunze si doar cateva frunze tulpinale, simpla, rar putin ramificata; partea subterana: rizom cilindric, lung de cca. 10 cm si gros de cca. 0,5 cm, din care pornesc numeroase radacini fibroase; tulpina aeriana: cilindrica, cu peri scurti, rigizi, terminal cu inflorescenta; frunze: in rozeta bazala 5-7 (10) frunze ovate sau eliptice, lungi de 6-12 cm si late pe jumatate, intregi, glabre sau cu peri scurti aspri, cu 3-5 nervuri, sesile, cele tulpinale – numai 1-2 perechi, opuse, mult mai reduse (cca. 1-2 cm); flori: grupate intr-un antodiu terminal (uneori 2-5), mare (de 4-8 cm), galben; flori marginale ligulate (12-20) si flori tubuloase numeroase in centru; fructe: achene lungi de cca. 5 mm cu papus aspru.

Materia prima : Flores Arnicae – formata din antodii in stadiul initial al infloririi fara fructe. Florile femele, marginale ligulate sunt de 3-4 cm lungime, cele centrale hermafrodite de cca. 2 cm lungime, ambele de culoare galbenanportocalie specifica. Mirosul aromat, gustul amar, iute.

Ecologie si raspandire : Planta caracteristica pentru fanete si pasuni umede din zona montana si subalpina, mai rar prin poieni si tufarisuri. Se intalneste in tot lantul carpatic, in special in Transilvania (judetele Alba, Bistrita-Nasaud, Hunedoara si mai ales Cluj) si in nordul Moldovei – in judetul Suceava, unde este declarata specie ocrotita. Masurile initiate pentru recoltarea rationala a acestei specii, menite sa impiedice restrangerea arealului ei, pot servi si pentru organizarea recoltarii la alte specii:

– rotatia bazinelor, astfel ca sa nu se revina in aceeasi zona decat dupa 2-3 ani;
– interzicerea recoltarii partilor subterane (desi si acestea sunt considerate medicinale);
– la fiecare planta se recolteaza numai inflorescenta terminala, lasandu-se cele laterale; de asemenea se lasa nerecoltata cel putin 1 planta/m2;
– recoltarea de fructificatii, in scopul de a fi raspandite pe terenuri favorabile (suprainsamantare) sau introducerea in cultura.

Recoltare : Inflorescentele se recolteaza in lunile iunie-iulie, la inceputul infloririi, pentru a nu se obtine un produs ca papus, taindu-se fara codita.

Pregatirea produsului in vederea prelucrarii : Din produs se indeparteaza inflorescentele trecute (se pot pastra pentru suprainsamantare). Uscarea se face cat mai rapid, pentru a opri procesul de trecere in fruct, care se continua la o uscare lenta. Se face la umbra, in incaperi bine aerate, in strat subtire. Se prefera uscarea artificiala la 40-50° care distruge si unii daunatori ce pot degrada produsul. Randamentul la uscare 5-6/1.

Conditiile tehnice de receptie prevad ca produsul sa fie format din inflorescente nefructificate, cu peduncul de max. 1 cm. Se admit ca impuritati max. 8% flori ligulate si tubuloase fructificate si brunificate si max. 3% pedunculi mai lungi de 1 cm (fara a depasi 2 cm), corpuri straine organice si minerale – max. 0,5% pentru fiecare, umiditate – max. 13%.

Compozitie chimica : Florile contin ulei volatil de la 0,04 pana la 3,8% in functie de provenienta, data recoltarii si starea fizica a materiei prime (proaspata sau uscata); alcooli triterpenici: arnidiol, arnisterina si faradiol, astragalina (camferol-β-glicozid), izocvercetina, alcool carnaubilic, o parafina, acid cafeic, carotenoizi: xantofila, xantofilepoxidul, zeaxantina.

Radacinile contin pe langa ulei volatil (0,5-1,5%) acid cafeic, fumaric, succinic, inulina, timol, derivati timohidrochinonici si metilesteri, β-etilfenol, zaharoza etc.

Actiune farmacodinamica – utilizari terapeutice : Sub forma de tinctura diluata cu apa are actiune antiinflamatoare. Se utilizeaza extern in contuzii cu conditia ca pielea sa nu fie lezata prin lovire sau taiere. Intern, in doze mici (25 picaturi o data ) modereaza activitatea centrilor nervosi superiori, avand efecte sedative. Se utilizeaza in doza indicata de 2 ori pe zi in spasme arteriale si arteroscleroza. In doze mai mari devine toxica, iar in doze si mai mari are efecte paralizante.

Confuzii : Dupa aspectul antodiului Amica se poate confunda si cu alte specii din zona montana, in special din genurile Doronicum si Senecio. Caracterul esential de recunoastere este acela ca Amicamontana este singura care are frunze tulpinale opuse si nu alterne.

author: IT LSE